Cine sunt...?

Cap. VI

sunt...Lucy Rotigner!!!Şefă a firmei de afaceri care am moştenit-o de la tatăl meu...acum totul e clar.Iar Gray...el...era inamicul meu.Acum când mă gândesc câte a făcut pentru mine...oare de ce?Doar ne uram, ba chiar când mă vedea mai că mă omora cu privire, dar tot timpul asta, ma ajutat, ma hranit, ma îmbrăcat...ma iubit...
Simțeam cum o lacrimă mi se prelinge pe obrazul drept.Sentimentele mele actuale se luptau cu sentimentele mele vechi pentru acesta.Nu puteam să mă duc la el să discutăm cu toate că aş fi făcut-o.Mă plimb prin cameră, uitându-mă la lucrurile mele vechi pe care le abandonasem o bucată bună de timp.
Toți mă ştiu moartă, iar acum că ştiu că sunt vie dau vina pe Gray, dar el nu are nicio vină...
Ultima zi ca Lucy este în ceață, îmi amintesc doar că 2 băieți îmbrăcați în negru m-au băgat cu forța într-o maşină, iar apoi totul e în ceață.Nu are cum să fi făcut Gray asta...tot timpul petrecut cu el până acum...nu avea cum să se prefacă.Ma apărat...
Trebuie să vorbesc cu el.Acum!
Mă îmbrac cu nişte haine mai comode din garderobă şi mă furişez afară.
Hmm...ce fac acum?Dacă ar afla mama că fug la Gray m-ar omorî de vie în momentul ăsta.
Iau un taxi şi mă îndrept spre casa lui Gray.Să sperăm că nu m-a observat nimeni.Asta îmi mai lipsea...
Ajunsă acolo scot cheia şi descui poarta, iar apoi intru în casă unde uimită mă întâmpină Samantha
Eu -Samantha!!!spun şi îi sar în brațe
Samantha -Rose, scumpa mea, unde ai fost??
Eu -E o poveste lungă, Samantha, unde e Gray?
Samantha -În camera lui...nu se simte bine deloc şi aveam presimțirea că e din cauză că ai dispărut...
Eu -Am să mă duc să vorbesc cu el şi te lămuresc mai târziu
Samantha -Dute scumpo
Fug într-un suflet spre camera lui.Îmi fac curaj şi intru.Aveam să clarific multe lucruri cu el ce nu puteau să aştepte.
*Boc* *Boc* *Boc*
Gray -Intră..
Eu -Buna, Gray.
Gray -Rose...?!
Eu -Ştim prea bine amândoi că nu sunt Rose...
O tăcere de moarte sa lăsat după cuvintele mele.Părea foarte devastat, avea ochii roşii şi cearcăne mari.
Eu -Am venit să-mi cer scuze
Un râs scurt şi îndurerat iese din gura lui.
Eu -Hîh, de ce ai face aşa ceva?După cum observi totul a fost doad vina mea, aşa-zisul tău inamic.
Eu -Iar eu am venit să-i fac o vizită aşa-zisului meu inamic pentru ca să ne certăm ca copiii de grădiniță.Am terminat cu prostiile?Avem de discjtat ceva important...
Gray -...
Eu -Ştiu că nu tu ai pus matahalele ale pe urmele mele.
Gray -De unde ştii asta?
Eu -Pentru că ştiu.Şi, vreau să mă ajuți să aflu cine a facut-o.Nu le voi spune nimic despre faptul că mi-am adus aminte mamei, bunicii sau altcuiva...
Gray -Înțeleg...
Eu -Deci să o iau ca pe un da?
Gray -Şi de ce m-aş băga în ceva ce mi-ar răpi aşa de mult timp?
Mă apropii exagerat de mult de el şi îi spun într-un fel amenințător :
Eu -Pentru că nu eşti aceea ce pari Domnule Collin.
Gray -Să spunem că mă bag, dar nu promit nimic, înțeles doamnă Rotigner?
Eu -Am înțeles.
Dau să plec, dar ceva mă opreşte.Întorc capul şi văd că Gray mă prinsess de mână.Încerc să-mi păstrez calmul cu toate că eram foarte stresată şi debusolată.
Mă privea insistent, de parcă avea să-mi spună ceva dar nu putea s-o facă.
Mai stau puțin aşa şi decid să rup tăcerea.
Eu -Ce este?
Gray -...
Eu -De ce m-ai prins aşa?
Gray -...
Eu -Nu ai de gând să-mi răspunzi
Gray -...
Eu -Gata, m-am săturat, dă-mi dru...!!!!
M-a tras spre el şi m-a izbit violent pe pat.Nu am apucat să deschid bine ochii că era deja deasupra mea, ținându-mă strâns de ambele mâini.
Eu -Dă-mi drumul!!Pervers nemernic!!!
Gray -De parcă nu ne cunoaştem de atâta timp.
Eu -Spune-mi de ce te-ai comportat aşa cu mine?Spune-mi!!!
Gray -Nu e evident?Ca să-mi bat joc de tine!
Eu -Minți!
Gray -Şi dacă mint, ce?!?!
Vocea lui a răsunat tare şi clar.Credcă nici lui nu îi venea să creadă ce tocmai a spus.
Ochii lui erau aşa trişti, părul îi era zburlit şi avea buzele aşa uscate...
Ah!Nu!Trebuie să îmi revin...dacă nu se întâmpla chestia cu tipii ăia eram deja măritată.
Eu -Te rog...ajută-mă să aflu cine mi-a făcut asta.
Gray -De ce nu mă crezi că eu am făcut-o?
Eu -Ştiu...că n-ai fost tu, îi spun zâmbind dulce
Acesta se ridică şi priviri în gol.
Gray -În regulă...o să te ajut.Deci...bănuieşti pe cineva?
Eu -Nu ştiu, dar țin minte că ăia vorbeau cu cineva la telefon, "am prins-o" sau ceva de genul, deci nu poate fi decât cineva care mă ştie şi ştie când, unde mă duceam.
Gray -Şi ce ai de gând?
Eu -Păi, s-ar putea să fi aflat că sunt vie şi cum ştie tot ce fac, vreau ca tu să angajezi un spion şi rezolvăm noi cu banii.
Gray -Sunt deacord, spune cu o privire mulțumită.Şi ce-ți mai face soțul?
Eu -Momentan nu e soțul meu, spun rece şi distant, e la o conferință la Paris.Am auzit că se întoarce abea săptămâna viitoare.
Gray -Aha, deci eşti încă 'domnişoara Rotigner'
Eu -Aşa se pare, domnule Collin
Gray -Văd că îți place mult numele meu, spune cu o privire perversă
Eu -Nici nu ai idee, spun rece şi înțepător.