Cine sunt...?

Cap. X

-Eu....
-Nu...., ştiam, era prea evident
-Nu am spus asta..
-Dar nici mult nu mai aveai, însă mă deranjează faptul că nu este nimic între noi şi totuşi mă săruți fără motiv!De ce?
-Îmi pare rău pentru asta..
-Şi mie îmi pare rău...îmi pare rău că eu chiar m-am îndrăgostit..
Şi fără să mai spun ceva ies rapid pe uşa şi fug spre camera mea.Ce tocmai am spus?!Am înebunit?!!
Eram până şi eu şocată de cuvintele care le-am scos pe gură.Iar am dato în bară, dar totuşi..eu chiar vroiam să ştie asta, o parte din mine ar fi țipat cât poate de tare cât îl iubeşte.Dar cealaltă parte e conştientă de realitate.El nu mă vrea, eu nu îl pot avea.Ăsta e adevărul şi ar cam trebui să mă împac cu el.
-Rose, intră scumpo, ți-am pregătit tot ce trenuia pregătit, acum dute şi fă o baie şi culcăte.
-Samantha..
-Da?
-Tu ştii cumva dacă Gray are vro iubită..?
-Oo, dar de ce te interesează pe tine asta micuțo, mă întreabă cu o privire care arăta că ştie de ce
-Sunt..foarte curioasă
-Bine, păi, nu are pe nimeni, a avut, dar nu ştiu eu exact ce s-a întâmplat.Aşa că stai liniştită, e numai al tău
-S..Samantha!!
-Şşşt, mai încet, haide la baie şi după la culcare
O ascult şi mă duc să fac o baie ca să mă mai relaxez puțin.Deja ştiam ce mă aşteaptă mâine..Gură spartă, o să mă răzbun odată şi-odată.
Mă schimb imediat după baie şi mă bag în pat.Iau perna în brațe şi o strâng gândindu-mă la el.Fără să-mi dau seama căzusem deja într-un somn adânc.
De dimineață m-am pregătit să mă duc acasă cu un taxi, ca să nu mă mai întâlnesc cu el.
-Unde pleci aşa devreme?
La auzul acestor cuvinte m-am cutremurat puțin, dar mi-am revenit imediat, recunoscându-i vocea Samanthei.
-E devreme şi trebuie să mă duc la muncă să rezolv ceva, aşa că nu l-am mai deranjat pe Gray.
-Domnul Gray mi-a spus să nu te las să pleci până nu se trezeşte.
-Cum?De ce?
-Nu ştiu, vrea să vorbească ceva important cu tine
-Scuze Samantha, dar eu chiar trebuie să plec, cere-i scuze lui Gray şi spunei că mă găseşte la birou.
Am ocolit-o şi am fugit ca împuşcată.Da..ştiu că nu este prea matur pentru vârsta mea să fug de lucruri de genul, dar chiar nu ştiu ce sa fac.În preajma lui mă pierd, mă simt ca o adoleşcentă căreia îi e frică să-şi exprime sentimentele.Numai când îl privesc în ochii lui căprui mi se înmoaie picioarele.
-Doamnă Rotigner, ce căutați aşa devreme la birou?
-Am de rezolvat nişte acte urgent.
-Intrați, spune portarul deschizând uşa.
De îndată ce intru pe uşă mă ia durerea de cap.Prea multe gânduri..
Încep să aranjez foile pe birou şi să aştept să vină ceilalți angajați.După ce nu mai am nimic de făcut şi chiar mă plictisesc mă aşez la birou şi îmi sprijin uşor capul pe spătarul scaunului.
Când aud sunetul clanței apăsată de cineva tresar şi mă ridic instantaneu.
-Deranjez, iubire?îmi spune..Spike?! accentuând "iubire"
Mă ridic de pe scaun nervoasă şi iau telefonul în mână, dau la apeluri şi țip la el
-Pleacă până nu chem paza!
-Dar vai iubire, ce te-a apucat?îmi spune cu un rânjet malefic pe față
-Să nu cumva să îndrăzneşti să mă atingi!!
Nu apuc să mai spun nimic că fac contact cu peretele în care mă izbeşte violent.
-Târfă nenorocită, cu cine crezi tu că vorbeşti?!Hăă?!?!
-D..dă-mi drumul!
-Taci dracului din gură!!
Am simțit cum palma lui aspră a făcut contact cu delicatul meu obraz.Impactul a fost aşa puternic că am căzut pe jos într-o baltă de sânge..însă ce nu ştia el era că eu îl apelasem deja pe Gray, iar el sigur a auzit toată şcena prin telefon.
*PV Gray"
"Taci dracului din gură!!"a fost tot ce am mai auzit, apoi auzeam numai sunete de durere scoase de biata Lucy.Eram deja în fața clădirii şi alergam disperat spre intrare.
-Portar, sunt directorul firmei Ness, închide imediat orice ieşire din această unitate şi pune paznici peste tot, mă găsiți în biroul Lucyei
-Dar..
-E un ordin, grăbiți-vă!spun şi alerg spre biroul ei.
Când am ajuns acolo am încremenit.Simțeam cum toată ura din mine vrea să iasă la suprafață şi să îl omoare pe cretinul care era pătat pe mâini de sângele persoanei iubite.
-Tu ticălosule!
-Iate uită cine şi-a făcut apariția!Însuşi prințul din poveste!Vrei să ajungi în acelaşi loc ca ea, aşa-i?spune arătând cu degetul spre Lucy care zăcea într-o baltă de sănge.
-Am să te jupoi de viu!spun şi mă năpustesc asupra lui.
*PV Lucy*
Unde sunt?Ce e locul ăsta??
Deschid ochii uşor şi observ împrejurimile.Mă aflam într-un pat de spital, într-o cameră izolată.Aveam la mână fluturaş deci nu puteam să mă ridic şi să plec să caut oameni, aşa că aştept până ce pe uşă intră o femeie învârstă..mama!
-Lucy!Slavă Domnului, eşti bine!!
-Da mamă..sunt bine, ce s-a întâmplat?
-L-au băgat la închisoare scumpo, nu trebuie să-ți mai faci griji.Îmi pare rău..nu am avut idee ce ascundea defapt tipul ăsta..e vina mea..
-Nu mamă..nu e vina ta, unde e..?
-Cine scumpo?
-El..
-Care el??
Stai, deci nu Gray m-a salvat?Atunci..ce s-a întâmplat??Cine a intrat la închisoare???
-Mamă..spune-mi adevărul, cine m-a salvat?
-Defapt scumpo, salvatorul tău..e..
Uşa se deschide, iar pe ea intră...