Cap. II

196 14 1
                                    

??? : Eu...

Cum as putea raspunde la asa ceva?!?Nu pot accepta ,dar...nu cred ca pot nici refuza, si totusi nu stiu nimic, apsolut nimic.
Imi da fiori gandul ca persoana din fata mea ar fi cea datorita careia sunt aici acum.

??? : Accept.. propunerea

Gray : Intradevar?Sunt incantat.

Atunci...sa mergem , m-a indemnat foarte bucuros

*Ma ridica usor*

Mergeam in umbra acestui Ken, inalt si slab in nestiinta.Nu aveam idee cine ar fi putut fi el sau ce legatura as fi putut avea cu el.Nu voiam sa imi pun increderea in vorbele lui.Sunt amnezica, nu credula.

Gray : Sper ca nu te-am speriat...

??? : Nu, din potriva, ma bucur ca ai aparut ,daca nu ai fi fost acolo nu stiu ce mas fi facut

Mi-a zambit multumit, aceea ce ma facut sa ma rusinez putin.

Mergeam deja de ceva timp , mi se facuse si rusind vazand toti oamenii ca se uitau la mine murdara si cu toate hainele rupte. Gray parea a mu observa acest lucru...

??? : Am...G..Gr...am spus in soapta abea auzindu-ma

Gray : S-a intamplat ceva?

??? : Nu...

Vroiam sa ii spun ca poate nu e o idee asa buna sa merg la un barbat acasa...nu ar fi o idee prea buna, dar ceva din mine ma oprea si nu puteam sa o spun

Gray : Am ajuns

Am tresarit, nedand atentie la ce se petrece in jurul meu

??? : A..aici locuiesti?

Gray : Da, haide, vino!

Era o vila gigantica (din punctul meu de vedere) vopsita intr-un albastru marin care atragea toate privirile , nu cred ca am mai vazut asa ceva in viata mea,...ce idioata sunt... poate ca da si nu mai stiu , oricum asa ceva nu vedeai in fiecare zi

Gray : Am....nu stiu cum te cheama,haide! a spus Gray cu o privire dubioasa.Ce-ar fi daca ti-ai da un nume, momentan , pana iti aduci aminte, ca sa pot sa te strig cumva

??? : Buna idee

Un nume? Asa e...toata viata mea a fost stearsa cu radiera...toate animtirile mele...

??? : Spune-mi.....

Cine sunt...?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum