Cap. VIII

119 9 0
                                    

M-am trezit intr-o camera cu tavan alb...nu eram acasa...eram...intr-un spital?!?

Eu -Gray?Ce caut aici?

Gray -Nu-ti mai amintesti?

Eu -......nu.

Gray -Ai...lesinat dintr-o data in restaurant

Stiu ca m-a mintit....dar...de ce a facut-o?!Si cine era acel chelner?Si de ce m-a strigat altfel??Atatea intrebari fara raspuns....

Luka....numele lui...sigur era Luka, dar de unde stiu asta??Oare amintirile mele revin la normal?

Gray...de ce nu mai lasat sa vorbesc cu el??E o persoana rea?Il cunosti?Sau de ce?

Aveam capul tulburat. Oare cum de sunt deja constienta?!

Gray -Rose, acum esti mai bine?

Eu -....

Gray -Rose?

Eu -D..da!ma simt perfect, sa mergem acasa.

Gray -Rose....a spus Gray cu o privire trista

Eu -Da?

Gray -Nu...nimic, sa mergem...

Gray se comporta foarte ciudat...nu ca de obicei.

Eu -Gray?

Gray -Da?

M-am apropiat de el si fara macar sa gandesc mi-am pus mainile in jurul gatului lui, si l-am imbratisat. Spre surprinderea mea el mi-a rspuns la imbratisare. Era asa de cald...nu cred ca m-am mai si simtit asa de bine in viata mea....bine, in viata mea cea noua.

Eu -Imi pare rau ca sunt o povara pentru tine, am spus rupamd imbratisare

Gray -Nu esti o povara pentru mine, Rose

Eu -Stiu...dar, Gray...eu vreau sa plec.Nu pot sta pentru totdeauna cu tine si asta stii si tu foarte bine.

Gray nu a negat.Sigur stia si el ca numai putea amana asta.

Gray -Chiar...nu vreau sa pleci...

Inima mi-a trasarit.Ce e acest sentiment ciudat?De ce ma simt asa??

Eu -S...sa ne intoarcem

Am urcat in masina fara sa ne spunem ceva unul altuia.Am pastrat tacere pana acasa.Poate l-am suparat.Nici eu nu stiu ce mai simte...


Cine sunt...?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum