V-aş ruga să citiţi după muzică,e mult mai simplu să intri în esenţa cărţii.
Întuneric. Nu văd nimic,doar simt.
-Cine esti,si ce vrei de la mine?
Tace.Nu spune nimic.Ar trebui sa mă tem dar nu o fac.
........
Deschid ochii si flutur din ei ca un evantai.E o dimineaţă azurie ca toate altele,acelaşi vis,aceleaşi cuvinte.Totul va fi cum a mai fost.Totul decurge ca ieri ,ca altăeri ca o veşnicie.Viaţa este uneori foarte zgîrcită:trec zile ,ani ,săptămîni,dar nimic nu se schimbă.De ce? Pentru că nu ne schimbăm noi,sau pentru că nu avem pe cineva care să ne schimbe?Pentru că nu vrem schimbări ,sau pentru că vrem?Cum se întîmplă ca acum nu ai nimic ,iar în clipa următoare ai mai mult decăît poţi accepta?Să fie din cauza că ai trişat într-o afacere sau ai minţit pe cineva ca să-ţi atingi scopul propus?.Cine eşti tu după asta?Cine te văd ceilalţi?Dar cel mai important ,cum te simţi tu?Nu încerca să faci mai mult decît poţi,alegete cu ce ai, nu cere mai mult.Cine eşti tu să ceri,Cine sunt eu să cer?Vă întrebaţi dacă am cerut ceva de la viaţă?Da,am cerut ,dar ce mi-a luat în schimb a fost mult m-ai preţios,şi nici nu mi-a dat ce am vrut.Vă întrebaţi dacă am pierdut ceva,sau dacă am dreptul să judec viaţa,dacă ştiu despre ce vorbesc sau cu ce intonaţie să vorbesc?Eu nu judec şi nici nu vorbesc,eu scriu cu un toc înmuiat în lacrimi.În mare parte viaţa este un joc dur ,în care fiecare are cîte ceva de pierdut. Unii spun: "Viaţa nu are subtitrare ori o înţelegi ori nu.." ,dar pentru mine viaţa e un mister ,e o cale pe care mai întîi de toate trebuie să o parcurg ca să ajung la punctul unde durerea nu are forme grave sau mai puţin grave,unde norocul nu e o întîmplare, ci e o binecuvîntare.Viaţa pentru mine nu este o şansa de care trebuie să profit, pentrucă atunci va profita ea de mine.Toţi vreau schimbări,pace,bani,putere şi avere,linişte şi siguranţă,dar eu îi vreau înapoi,aici lîngă mine.Ce folos că mi-au lăsat bani dacă nu am cu cine să-i cheltui . Gîndurile mă chinuesc ,dar cel mai rău e că nu am niciun răspuns.Au plecat fără ca să-mi spună rămas bun,au plecat în doi ,iar eu am rămas singură , un copil neajutorat ,un copil care avea nevoie de atenţia mamei si de mîngîierea tatălui.Şi ştiţi ce doare cel mai tare?Cînd ai pe cineva în minte dar nu şi în braţe.
Unii spun:Cu timpul o să treacă,timplu este cea mai bună metodă de vindecare.Ce ştiu ei despre timp?Că timpul trece ?Asta ştiu?Timpul nu trece,noi trecem prin timp.Că timpul vindecă?Timpul nu vindecă ,el doar ascunde.Nu sunt mare filozofă,şi nu vorbesc din vînt,vorbesc din inimă.Spun ce mă doare,scriu ce simt şi cum e viaţa în lumea mea.Nu ştiu prea multe,pentru că sunt doar la jumătate de drum.Am doar 21 de ani ,mai am multe de aflat,dar să fiu sinceră ce ştiu acum şi cum văd lucrurile acum îmi ajunge pentru tot restul vieţii.
În viaţă nu conteaza unde te afli, ci pe cine ai alături, contează cît de mult iubeşti şi cît de mult te iubesc ei pe tine.Dar pe cine am eu?Nu mai am pe nimeni.Pe cine iubesc?Nici măcar nu ştiu cum e să iubeşti.Asta am cerut de la tine ,să iubesc şi să fiu iubită,dar ce mi-ai dat tu?Durere şi chin,singurătate şi întuneric.Nu ştiu cum am rezistat ,dar ştiu că am suparaveţuit pentru a lupta.Anul acesta a fost ca o cascadă ce plinge infinit ,ca un cîntec fără versuri,dar am învăţat că viaţa e asa cum îţi o faci ,si ca orice moment trebuie preţuit, pentru că nicioadată nu ştii care e ultimul..E greu să scriu despre mine,e greu să răscolesc durerea ce-i în mine....Dar dacă ar fi să încep aş începe cu faptul că am doi ochi cafenii si un păr negru văluros puţin mai jos de umeri.Nu sunt prea sociabilă,dar ştiu cînd să vorbesc şi cînd să tac.Nu sunt optimistă dar nici pisimistă nu sunt,nu am iubit niciodată cu adevărat şi nuştiu dacă am fost iubită de cineva sau dacă voi fi.Urăsc oamenii ce mint, dar cei ce mint nu mai sunt oameni.Ca să închei vorba şi să trec la fapte ,zic că în mare parte iubesc cum sunt,mai bine zis cum am fost ,pentru că acum nu a m-ai rămas nici un gram din fata naivă şi fericită,acum există doar suferinţa.
CITEȘTI
Pierderi şi regăsiri.
RomanceSentimentele ne lasă purtaţi de val,lăsîndu-ne să visăm prea mult.Suferim şi iar suferim,ne doare şi tot ne doare.Mi-a fost frică de durere,pentru că e un drog cu care te obişnuieşti,ştiu asta pentru că trăieşte în sufletul meu,şi nu are de gînd să...