-Ce facem cu masina mea?Întreb eu plină de emoţii.
-Sunt aici cu şoferul meu,ce zici dacă el conduce masina ta,iar noi mergem cu a mea?
-Perfect.
O noapte perfectă cu un om perfect.Ce pot să mai cer acum?
-Unde mergem?
-Eşti în pijama ,unde crezi că mergem?
Se uită crunt la mine.
-Dumă unde vrei,dar nu mă duce acasă.
Dintr-o dată zîmbeşte copilăreşte,iar stomacul meu leagă un nod, apoi repede îl dezleagă.
-Ce e amuzant aici?Întreb eu mînioasă
-Nmic,răspunde el rîzînd acum cu poftă.
-Spune-mi.
-Nmic doar că....şi rîde din nou.
-Doar că ce?
-Mi-ai adus aminte de o piesă
HUUUU! Răsuflă voce mea uşurată
-Ce piesă ?
Şi fără ca să mai zică ceva începe să cînte.
-Taxi dumă unde vrei,oriunde aş merge ştiu bine că voi fi ok,.....dumă unde vrei dar nu mă duce acasă!
Se opreşte si amîndoi ne adîncim într-un rîs nemaipomenit.
-Ştiu piesa,doar că tu nu eşti un simplu taxi.
Încetează să zîmbească,şi îşi pune în funcţie privirea lui intensă.
-Da?Păi şi atunci ce sunt eu pentru tine,ce vezi cînd te uiţi la mine?
Mă uit la el plină de speranţă.Şi îi răspund scurt la întrebarea lui.
-O regăsire.
Tace.Mergem amîndoi pe drumurile liniştite ,dar nimeni nu mai scoate un cuvînt.Am spus eu ce nu trebuia?Mama mereu îmi zicea să spun ce simt,chiar dacă după asta o să am mai mulţi prieteni sau mai puţini duşmani.Nu mergem mult,iar cînd ne oprim.....ne oprim în faţa unei case izbitor de frumoasă.Mamă dragă! Asta e casa lui?E mai ceva ca a lui Ana.Chiar că e oraşelul vilelor aici.
-Asta e casa ta?
-Da.
-Şi ce fac eu aici?
-Păi acasă nu ai vrut,eşti în pijama şi nu cred ca ar fi cea mai bună ideie dacă te-aş duce la un hotel.
-Da,deacord.Păi ce facem intrăm?
-Nerăbdătoare ca de obicei domnişoară Jonson?
-Mereu cu "Tupeu"domnule Smith?
-Eu?Cu tupeu?De unde vine asta?Spune el complet uimit de afirmaţia mea.
-De la picioarele bine formate,şi de la atitudinea dumnevoastră la prima noastră întîlnire.
Ne uităm amîndoi ca doi copii egoişti unul la celălat.
-Hai să intrăm.Spune el şi iesă din maşină.
Măi da ce morăcănos e.Mare treabă,am spus ce am simţit,şi am spus cei drept.Ieşim din maşină şi intrăm în palatul,casa, căsoaia,nuştiu cum să-i zic,că e al naibii de mare.
-Tu trăieşti singur aici?Întreb eu ca să scap de situaţia stînjenitoare şi să mai aflu cîte ceva despre bărbatul ales de inima mea.
Se uită crunt la mine cu o privre pe care nu am mai văzut-o iar în cele din urmă vorbeşte.
CITEȘTI
Pierderi şi regăsiri.
RomanceSentimentele ne lasă purtaţi de val,lăsîndu-ne să visăm prea mult.Suferim şi iar suferim,ne doare şi tot ne doare.Mi-a fost frică de durere,pentru că e un drog cu care te obişnuieşti,ştiu asta pentru că trăieşte în sufletul meu,şi nu are de gînd să...
