Încet , încet anii au trecut . Aveam deja 9 ani. Părinții mei se impacase-ra . Era un vis totul pentru mine . Credeam ca visez și speram sa nu se mai termine niciodată visul .
Pentru prima data după mult timp am zâmbit din tot sufletul , nu un cu un zâmbet fals pe care îl aveam de obicei doar pentru nu a mă întreba oamenii dacă sunt bine . Din fericire nimeni nu își dădea seama și la școală trăisem o viață cât de cât liniștită . Rareori dădeam frâu liber tristeții .
În sfârșit devenisem o fire puternica . Vechea eu dispăruse complet . Pe o parte era bine , pe o parte era rău . Presupun ca orice schimbare are și consecințele ei .
Am plecat la școală . Eram intr-o clasa noua fiindcă cea veche se destrama-se . Aveam câteva emoții dar încercăm să le țin în frâu .
A fost o zi destul de frumoasa . Doamna invatatoare părea foarte drăguța și colegii la fel . Îmi făcusem chiar și câțiva prieteni .
M-am întors acasă fericita știind ca problemele dispăruse . Am intrat pe ușa și i-am văzut pe părinții mei stand și discutând în bucătărie . Nu prea auzeam ce spuneau așa ca nu îmi făceam griji .
Deodată auzisem ușa de la intrare trantindu-se . Am vrut sa văd ce s-a întâmplat și am fost în bucătărie . Acolo era doar mama . Mi-a spus ca tata a plecat pana în Constanța .
Mi-am dat seama ca din nou se certase-ra dar de data asta nu mai plângeam . Pur și simplu m-am am plecat în camera mea și am început sa mă gândesc . Din acea zi eu m-am închis în mine infranand orice sentiment .
