După câteva secunde îmi dau seama ca eu chiar ardeam de vie . Fug repede și mă arunc în lac . Focul se strige . Ies din apa și mă uit la corpul meu . Era plin de arsuri și alte mici răni . Nu mă interesa . Erau doar niște răni . Am mai avut și încă voi mai avea .
Aud sirena politiei ceea ce înseamnă ca deja s-a aflat de crima . Fug repede înapoi acasă și astup orice cale de intrare sau ieșire . Mă duc în beci și îmi fac loc printre lucrurile îngrămădite și pline de pânze de păianjen . Încerc sa mă ascund printre ele .
Intre timp sirenele de politie se auzeau tot mai tare pana zgomot se auzea extrem de clar . Au înconjurat casa . Nu mai am nici o cale de scăpare . Închid ochii și îmi aștept sfârșitul .
Deodată zgomotul se oprise pentru câteva secunde . Totul părea ca s-a terminat și ca am scăpat . Nu îmi venea sa cred . Asta părea o minune .
Gândurile îmi sunt spulberate de sunetul ușii de la beci trântite . Pana la urma cred ca era doar liniștea de dinaintea furtunii . Au întors locul cu susul în jos pana m-au găsit . Asta cred ca e ultima data când scriu pe paginile tale , draga jurnalule .
