Trebuia sa fac asta , trebuia sa o salvez pe Tasha , cu orice preț ... chiar dacă urma sa distrug tot ce aveam pana acum . Dar ce tot zic ? Singurul lucru care îl aveam erau prietenii mei pe care îi voi salva . Nu mai pot suporta sa rămân aici neștiind când o sa mor .
M-am furișat în bucătărie și am luat un cuțit pe care l-am ascuns în hainele prăfuite pe care le purtam . Mă gândeam dacă eram pregătită să fac asta, dar nu mai puteam da înapoi acum . Mergeam spre biroul Aliciei , mâinile și picioarele îmi tremurau și sângele parcă îmi înghețase în vene .
Am intrat pe ușa destul de subtil , cât sa nu îmi fac prezenta prea simțită . M-am apropiat de ea și am scos cuțitul . A început sa se agite și sa mă lovească , dar am închis ochii și am înjunghiat-o în piept . Am încercat sa fug de acolo dar m-a prins de picior .
Alicia : Fetiță nenorocita, vei regreta ca m-ai omorât . Mă voi răzbu...
Nu apucase sa își termine propoziția , dându-şi ultima suflare mai repede decât mă așteptam . Am fugit în camera mea și m-am spălat de tot sângele care era pe mine . M-am schimbat în hainele de onoare și am fugit sa îi anunț pe toți de moartea Aliciei . Unii erau fericiți , dar alții mă priveau cu spaimă, chiar ura .
Eu : Ce vom face de acum ?
O fata buclata cu parul blond și cu ochii albaștrii , micuța , dar din păcate avea o gura cam mare . Ea era preferata Aliciei , Amber.
Amber : Tu ai omorât-o, tu sa găsești ceva .
M-am retras în cea mai ascunsa parte a conacului , undeva unde nimeni sa nu mă deranjeze . Când am ajuns la capătul coridorului , mi-am lăsat spatele sa alunece pe peretele rece din piatra . Încercam sa îmi stăpânesc lacrimile , dar ele nu prea mă ascultau . Plângeam în hohote , îmi părea rău că am omorât-o pe Alicia . Oricât de rea ar fi fost , ea ne-a crescut și ne-a asigurat un adăpost . A fost ca o mama în unele momente , nu o mama prea priceputa , dar o mama . M-au scos din gândurile mele un șir de pași ce se îndreptau spre mine .
Eu : Cine e acolo ?
N-am primit un răspuns , dar auzeam cum se apropie de mine . Mi-am ridicat capul și am putut sa îl văd pe Richard . Era ca un frate mai mare pentru mine . Mă luase în brațe și încerca să mă liniștească . După câteva minute ne-am desprins din îmbrățișare .
Eu : Ce o sa ne facem de acum în colo ?
Richard : Vom găsi noi ceva deci nu te mai îngrijora atâta , bine ?
Îmi șterse lacrimile și mă privea blând . L-am mai îmbrățișat o data și am plecat amândoi spre camera în care dormeam . Era total frântă după tot ce se întâmplase . M-am așezat în culcușul meu și am adormit aproape instant , fără sa mai am vreo preocupare cu ceea ce mă înconjura .
