Page 4

410 25 0
                                    

Lunile treceau și nimic nu se schimba în viața mea . Uneori mă întrebam dacă mai are rost sa trăiesc . M-am gândit de extrem de multe ori sa îmi pun capăt zilelor dar o anumita persoana nu m-a lăsat . Îi mulțumesc și o urăsc în același timp pentru asta .

Intr-o zi am văzut o prietena care avea taieturi pe mâini . Am intrebat-o de ce și ea mi-a arătat o lama micuța . La început mi se părea o prostie și ca nu o voi face niciodată .

Certurile continuau și am zis sa încerc . Pana la urma ce pot pierde ? Am luat o micuța lama și am început să apăs ușor pe piele . Mi-a plăcut acea senzație așa ca am continuat . Am sfârșit la mijlocul nopții sa am mana plina de sânge și taieturi .

M-am trezit pe la unsprezece înconjurată de sângele meu . M-am dus la baie și mi-am curățat rănile . Mi-am schimbat hainele cu altele mai lungi și am plecat la școală .

A fost destul de frumos la școală . Nimeni nu a observat tăieturile și eu am fost mult mai relaxata . M-am întors acasă și miraculos a fost liniște . Nu eram obișnuită cu asta așa ca nu știam cum sa reactionez .

M-am schimbat , am mâncat și m-am închis în camera mea . Am început din nou sa mă tai . Deși durea din ce în ce mai tare simțeam cum mă descarc așa ca am continuat . Am ajuns sa fac taieturi peste taieturi . Mi-am curățat mana și m-am culcat .

Cam ăsta a fost programul meu timp de câteva luni pana intr-o zi când eram la școală . Domnul diriginte intrase val vârtej în clasa și m-a luat la întrebări cu încă câteva fete .

Nu simțeam deloc frica deși este o namila de om . Nu mai simțeam nimic omenesc . A vorbit cu noi toate sau mai bine zis a țipat și apoi a plecat . Eu mi-am revenit în simțiri în acel moment și am început sa plâng . Atunci observasem ca toate celelalte fete plângeau .

Orele se terminaseră iar eu nici nu vroiam sa dau ochii cu părinți mei . Într-un final am ajuns acasă . După cum mă așteptam nu a fost de bine . M-au luat la întrebări și au vrut sa mă duca la psiholog .

După multe ore m-au lăsat în sfârșit în pace . M-am dus în camera mea și am început sa plâng . Nu știam de ce dar plângeam . Mi-am simțit ochii grei așa ca am încercat sa dorm .

Jurnalul de dinainte de sinucidereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum