Un nou început

160 10 0
                                    

Stăteam în camera mea alături de familia mea . Familia mea probabil e puțin spus , ei sunt totul pentru mine . Deși nu suntem rude cu adevărat mi-as da viață ca sa fie în siguranță . Eram pierduta în gânduri , gânduri cum sa ajut oamenii dragi mie , atât de pierduta încât nu am observat cum Tasha își flutura mana prin fata mea încercând sa mă trezească la realitate .

Eu : Ce s-a întâmplat , Tasha ?

Tasha : Te-a chemat doamna Alicia la ea . A spus ca vrea sa discute ceva important cu tine .

Eu : Iar am dat de belea ?

Tasha : Nu știu , dar oricum ... succes Evelin.

Mă ridic și merg încet spre locul unde îmi va urma sentința . Ajung în dreptul ușii , una mare , neagra și impunătoare . Bat încet și aștept aprobarea sa intru . Mă apropii de femeia din fata mea și mă pregătesc pentru ce va urma .

Alicia : Sper ca știi de ce ești aici , nu?

Eu : Nu , chiar nu știu .

Știam , dar nu voiam sa recunosc , încercam sa am o expresie cât mai neutra și relaxata sa nu dau ceva de bănuit .

Alicia : Mă iei de proasta , mucoaso ?

Eu : Nu doamna , dar chiar nu știu . Va rog sa îmi spuneți .

În secunda următoare am simțit cum palma ei a făcut contact cu obrazul meu . Din cauza loviturii mi-am pierdut echilibrul și am căzut .

Alicia : Am aflat iar ca voiai sa evadezi de aici . Mai încerca o singura data și ti-ai semnat biletul spre iad . Asta este ultima data când mai sunt așa îngăduitoare .

Eu : Vă mulțumesc doamna .

Alicia : Acum dispari din fata mea , copila inutila .

Am ieșit din acea camera a terorii . Din instinct mi-am pus mana pe obraz , iar o lacrima se scurgea din ochiul meu . Mă îndrept spre camera mea , camera unde se aflau de fapt toți copiii care nu îi erau pe plac scorpiei. Trec printr-un hol imens pe care nu mai îl vizitasem. În capătului lui era o masa cu o carte pe ea . M-am apropiat și am luat cartea . Începusem sa o răsfoiesc , se pare ca de fapt era un jurnal .

Am ajuns în camera și deja toți dormeau . M-am dus în culcușul meu și am început sa citesc ce scria acolo . Când am terminat , părerea mea era ca semăna mai mult cu o carte horror decât cu un jurnal deoarece nu era un jurnal obișnuit , era jurnalul unei sinucigașe ...

Am revenit . Știu ca a durat mai mult decât va așteptați , dar măcar am postat . Dacă aveți întrebări în legătură cu acest capitol veți primi răspunsurile în timp . Cum vi se pare ceea ce am scris pana acum ?

Jurnalul de dinainte de sinucidereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum