Esti frumoasa! // Wattpad-istul

~Capitolul 1~

~Pornesc router-ul și mă așez confortabil în pat. După câteva clipe de așteptat, pe ecranul telefonului se văd cele patru liniuțe de la wi-fi. Și, nici bine deschis wattpad-ul,că deja se aud primele sunetele de la notificări. Bineînțeles, nu a ezitat să nu îmi scrie...Oare ce vrea de la viața mea? Sunt sigură că nici el nu știe.~

Bună! Ce faci, frumoaso?

~Alte  replici chiar nu mai are?! ~

Bună. Eu fac foarte rău, și vrei să știi de ce? Pentru că ,de câteva zile, un necunoscut enervant nu are ce face și mă tot întreabă ce fac. Dar, excluzând asta, sunt chiar bine . 

''Necunoscut enervant''? Deja ne dăm porecle? A, și cum de a dat Domnul să răspunzi? Oricum te sâcâiam până îmi răspundeai, așa că e mai bine că ai făcut-o.

~E chiar un idiot, așa cum mă așteptam. Super.~

Vrei, te rog, să mă lași cu prostiile astea? De unde știi că sunt frumoasă? Nu m-ai văzut niciodată!

Nu ai de unde să știi. Știu totul despre tine, inclusiv că ești frumoasă.

Încetează cu asta! E deja enervant când o aud a mia oară, doar azi, ok? Și de unde știi totul despre mine?

E suficient să știu că ești frumoasă! Ai ochi frumoși, buze fine și la naiba, ai un corp perfect!

~Bine, asta e dubios. Mă ridic leneșă, trântind telefonul pe pernă. Mă îndrept către oglinda imensă din camera mea și...da. ''Formele" mele? Alea unde sunt, nu văd mai mult de o scândură îmbrăcată în colanți și un tricou. Sâni? A, se referă la chestiile astea moi? mă întreb, apăsându-i ușor. Probabil e ironic. Cât despre față...Mi se pare sau am un ochi mai mare și unul mai mic? Sau sprânceana aia e mai sus? Sau poate nasul stă oblig și mă induce în eroare. Nu, sigur e de la buzele astea nașpa. Sau ...o,nu, ăla e un coș?! Mă întorc în pat agitată și îi și văd minunea de mesaj.~

Stai să ghicesc, tocmai te-ai dus sa te holbezi în oglindă,nu? Ești frumoasă, iar tenul tău e perect !

~E cumva cititor în stele sau de unde, Doamne, știe el că tocmai am făcut asta? Ok, probabil intuiție masculină...Sper.~

Omule, fără supărare, dar ești ciudat.

Deci, da, chiar ai făcut asta.

Ceee?! Nu-i adevărat! Uite, nu am chef să îmi petrec restul zilei vorbind cu tine, așa că nu-ți mai irosi timpul scriindu-mi, clar?

Dar...ești frumoasă! Ți-e frică de mine?

Tocmai ți-am zis să nu îmi mai scrii, e chiar atât de greu de înțeles?! Pa!

~Îmi închid cât pot de repede internetul,respirând greoi. Ce băiat idiot! Caut în agenda telefonică un număr, apoi sun...~

-Ana, nu o să-ți vină să crezi ce tocmai s-a întâmplat! ...