Esti frumoasa! // Wattpad-istul

~Capitolul 12~

~Nu știu cum a fost pentru ceilalți colegi, dar pentru mine ziua asta de școală a fost oribilă. Am stat în bancă singură, pentru că Ana a ales să stea cu minunata ei rază de soare, Alexandra. Pe lângă asta, Cosmin a stat nervos cam toată ziua , ca și mine de altfel. ȘI, oare,ce s-a întâmplat cu el? ...Și nu mă refer la Cosmin, ci la wattpad-ist! Am ajuns acasă acum două ore și niciun mesaj nou,niciun ''Bună, frumoaso!" , nimic. Ar trebui să îmi fac griji? Pentru că dacă da, chiar îmi fac!~

Bună! Bine, știu că e ciudat, dar care a fost faza cu mesajul ăla de aseară? Și mi-ai zis că îmi vei scrie după școală, ieri. Ce s-a întâmplat?

Ce s-a întâmplat?! Hai măi, mă lași cu prostiile astea? Nici nu știu de ce mi-ai mai scris acum, după tot ce s-a întâmplat ieri.

~Ieri? Ce s-a întâmplat ieri?~

Nu știu despre ce tot vorbești...

Despre faptul că m-am îndrăgostit de tine, iar tu ai profitat de asta, chiar dacă aveai iubit.

Nu! Nu am iubit , ce tot spui acolo? Nu știam că te-ai îndrăgostit de mine, iar faza cu iubitul chiar nu e adevărată!

Bine, Giulia, minte-mă și mai mult. Dar vrei să știi ceva? Dacă tot am aflat adevărul, hai să îl afli și tu. Nu știu dacă ești frumoasă, probabil arăți ca Muma-Pădurii, te-am mințit tot timpul ăsta, nu știu nimic despre tine, nici măcar nu știu unde te-a aruncat Dumnezeu pe hartă. De ce ți-am scris? M-au provocat niște colegi proști, iar eu te-am mințit tot timpul ăsta. Și vrei să mai știi ceva? Acum, când m-am atașat cu adevărat de tine, dintr-o prostie, a ajuns să îmi pară rău, dar și bine pentru că nu am apucat să te cunosc în viața reală.

~Ce e cu el? Nu-și dă seama că mă rănește, că plâng și că mă doare? Că citesc și recitesc mesajul ăsta într-una și că nu-mi pot da seama cât de credulă am fost și totuși cum am dat cu piciorul la tot. Dar chiar nu e vina mea, nu am iubit, nu știu ce s-a întâmplat, nu știu de ce se comportă așa...~

Nu am iubit, nu știu cine te-a făcut să crezi una ca asta, te rog, crede-mă, spun adevărul, chiar nu am prieten! Și totuși, tu-ți dai seama ce tare mă dor vorbele tale? Că m-am simțit în largul meu până acum cu tine , și totuși, acum mă simt atât de prost.

Încetează cu asta, nu vezi că nu-mi mai pasă? Acum lasă-mă, am treabă. Să ștergi mesajele de azi, măcar atât să faci pentru mine.

Stai, nu, nu ieși!

Hei...Te rog, rămâi cu mine...Te rog frumos!

~Nu pot să cred că totul s-a sfârșit așa...Atât de puțin , atât de frumos și atât de tragic... Deja mi-e dor de el și totuși îl urăsc pentru că...pentru că...Îl urăsc! Băiat idiot! Caut în agenda telefonică un număr, apoi sun...~

-Ana, nu o să-ți vină să crezi ce tocmai s-a întâmplat! ...~