Doar noi doi

Capitolul 19

Nu pot să mint,pentru că mă doare.

În ciuda a ce mi-a făcut,mă doare.

Terence Higgs a plecat la fel de repede pe cât venise,lăsând în urma sa o furtună de sentimente.A dezlănțuit haosul ce era închis într-o parte a sufletului meu,nepăsându-i dacă voi supraviețui sau nu.Însă,acest haos îl eliberam noaptea în brațele lui plângând în voie până adormeam.

Acum,blondul mă apară.Mă mint singură că poate doarme și nu mă simte tremurând la pieptul lui sau când plângeam în voie.

Din seara în care am aflat adevărul despre Terence și Cho,el mi-a devenit protector.Nu mai adormeam pe canapea sau fotoliu,ci în camera lui deși în prima zi fusesem reticentă cu privire la împărțitul aceluiași pat.

Următoarea zi,s-au auzit zvonuri cum că Terence ar fi fost bătut atât de grav încât a ajuns în Aripa Spitalului.Nu m-a deranjat,deși anticipam cine ar fi fost autorul.

Mi-a vorbit într-o seară despre Astoria,nespunând prea multe detalii.

-Era de-a dreptul minunată.O iubeam și iubeam orice la ea.Orice mic defect pe care-l avea.

Liniște.

-A intrat în viața mea,m-a făcut să o iubesc cu toată puterea mea și apoi m-a părăsit.Nu doar tu ai pierdut pe cineva drag,Artemis.

Îl privesc confuză.

-Nu,nu a murit.Mi-aș fi dorit să fie așa,chiar dacă încă o iubesc...

-Nu ai fi vrut să fie moartă,Draco.Când pierzi pe cineva,durerea pe care o simți în piept,nu te părăsește niciodată chiar dacă,într-o bună zi,nu o mai simți.

-...apoi te-am văzut pe tine plângând.Nu înțelegeam de ce voiai să vorbești cu mine,așa că în seara aia voiam să îți strig în față să nu te mai amesteci în viața mea.

Înghit în sec.

-Dar nu am putut.Te-am văzut slăbită din toate punctele de vedere,așa că te-am luat în brațe și am încercat să te protejez.Atunci când te-am adus în dormitorul meu...în patul meu,am știut că nu îți mai pot da drumul,și m-am urât pentru asta,îți jur.Te-am ținut în brațe toată noaptea,chiar dacă plângeai,tremurai sau mă loveai în somn ca disperata.Nu sunt un montru,știi?Nu aș fi putut să te las acolo.

Îmi apare un mic zâmbet pe față.

-Cum aș fi putut să-ți mai dau drumul,când în fiecare noapte erai la pieptul meu doar ca să mă asigur că inima îți bate și nu faci nimic prostesc?Voiam să mă asigur că durerea aceea arzătoare pe care o simțeai nu trecerea de lacrimi.

M-am ghemuit apoi la pieptul său încercând să stau cât mai aproape de el,să îi simt căldura corpului.

Simt ceva ce nu ar trebui pentru el.Fluturii pe care îi simțeam în stomac cu ani în urmă,au reînviat.

Când sunt în preajma lui,abia îmi găsesc cuvintele și roșesc de fiecare dată când rostește un cuvânt obscen.

Poate că mă folosesc de el ca sa nu mai doară sau să-l uit pe Terence,sau cel puțin asta credeam la început.

Acum îmi dă emoții.

Îmi dă fiori.

Mâine este Halloween-ul.Nu sunt deloc interesată,chiar dacă este ultimul bal la care ar trebui să particip la Hogwarts.

În dimineața asta,aerul era mult prea răcoros și i-am mulțumit în gând tatei,de la care nu mai știu nimic,că a insistat să îmi pun în bagaj mănuși și fular.