După moartea lui Baji Keisuke, sora lui, Tori este foarte devastata. Chiar dacă a pierdut omul la care tinea cel mai mult, ea încearcă sa treacă peste și sa fie iar fericita. Doar ca, intr-o zi, primește un telefon care avea sa ii schimbe radical vi...
E dimineața. Ma trezesc mai bine dispusa decât o panseluta.....of...pe cine păcălesc? M-am trezit al naibii de prost ca nu am putut dormi aproape de loc. Îmi deschid telefonul și vad un SMS de la Mikey "Tori-chan, după cum ti-am zis și ieri, azi se întoarce Emma iar eu și Ken-chin ne ducem sa o luam de la autogara. Dacă nu ajungem toți 3 la tine pana la 2, ma suni si stabilim unde sa ne vedem. " Ii scriu un "ok" și încep sa ma pregatesc pentru scoala, uniforma, parul, alea alea.. si gata. În fata scării ca întotdeaun ma aștepta Reina. Ajungem la scoala unde ca deobicei orele au trecut foarte greu. La finalul lor dau sa ies din curtea scolii și sa îl sun pe Mikey, dar el,Ken-chin și Emma erau la 4-5 m de mine. Imediat cum o vad pe Emma, fug și o iau în brate. Emma:Doamne, Tori ce te-ai schimbat. Eu:*zambesc* Mi s-a mai zis. Mikey: Tori-chan, uite caruselul Ken-chin. Deodata Mikey se agata de un brat de-al lui Ken-chin, iar Emma de celalalt, iar Ken-chin i-a ridicat și incepea sa se invarta.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu: *rad* Ce nebuni sunteți. Nu v-ati schimbat deloc. Mikey: Si unde mergem? Ken-chin: Hai la Toman sa luam motoarele și mergem în Yokohama ca am auzit ca e ceva festival pe acolo. Eu&Emma: DAAAAA Pe drum eu am vorbit numai cu Emma. Chiar mi-a fost dor de ea. Când aproape am ajuns, Ken-chin și Emma au luat-o înainte iar eu și Mikey am rămas în urma. Eu: Nu-i asa ca sunt drăguți împreună? Mikey: Da *zambeste*. Ma bucur pentru ei. Eu: Um...Mikey... Mikey: Da? Eu: În weekend ai putea sa ma înveți sa merg pe motor? De când a murit Baji, motorul lui sta in garaj și nu vreau sa zaca acolo pentru totdeauna. Mikey:*sare de bucurie* CREDEAM CA NU MA MAI INTREBI. NORMAL CA TE INVAT *ma ia în brate* Băieții iau motoarele. Bineînțeles că Emma a mers cu Ken-chin iar eu cu Mikey. Ajungem la festival și bineînțeles ca iar au parcat la naiba în praznic ca nu erau locuri în parcare prin apropiere. Ken-chin: Deja ati obosit? Haideti,Emma,Tori, mersul pe jos face piciorul frumos si fundul bombat. Mikey: *gafaie* Time out. Am nevoie de o pauza *se pune pe jos* Atunci Ken-chin o ia pe Emma pe umeri, pe mine la un subrat si pe Mikey la celalalt si a continuat sa mearga. Eu: Nu obosesti niciodata? Ken-chin: Sincer, foarte rar m-am simtit obosit. Dupa ce am fost injunghiat si am iesit din operatie, dupa lupta cu Moebius, m-am apucat de sala la 2 luni dupa. Eu: Pai nu trebuia sa te apuci. Putea sa iti plesneasca operatia. Ken-chin: A fost o incizie mica si niciun organ nu a fost afectat asa ca medicul mi-a zis ca pot face sport. Eu: Aa...pai atunci e bine. Sa stiti ca vreau sa dau la medicina *zambesc* Ken-chin: Tu nici la liceu nu esti si deja te gandesti la facultate? Eu: Daaa...am planuri marete. Mikey: Vei reusi sa iti indeplinesti visele. Eu o sa te sustin pana la capat *zambeste* Emma: Awwww, ce romantic. Eu&Mikey: *rosim* Emma, taci. Ajungem in cele din urma, iar Ken-chin ne lasa jos. Ne-am distrat foarte tare la festival, am mancat, ne-am dat in carusele. A fost o zi perfecta. I-as fi invitat sa stea la mine in seara asta dar maine am scoala. Poate in weekend ii chem sa facem karaoke si sa enervam vecinii. Acum ca stau si ma gandesc am apartament cu 3 camere si pot chema mai multi, dar inca ma mai gandesc la asta. Ajung acasa si bineinteles ca ma bag in pijama, imi fac rutina de seara si direct somn. A doua zi, aceeasi dimineata monotona cu imbracatul si mersul la scoala cu Reina. Dupa ore ajung acasa si ma ma trantesc in pat cand primesc un telefon de la Sanzu. Eu: Da? Sanzu: Ce faci? Eu:Doar ce am ajuns de la scoala. Tu ce faci? Sanzu: Am iesit pe afara si m-am gandit ca daca tot sunt la tine in zona sa te intreb daca ai chef de o plimbare scurta prin parc si inapoi. Eu:Um...inca sunt in uniforma si pana ma schimb mai dureaza. Vino sa stai la mine cat ma pregatesc ca să nu mă aștepți afara. Stau la apartamentul 29 de la etajul 3, e scris pe usa Sanzu: Ajung în 5 minute. Vrei ceva de la magazin? Eu: O Cola la 0.5. Sanzu: Bine. Ii închid telefonul și îmi aleg hainele cu care sa ma îmbrac. Îmi iau o pereche de blugi și o camasa neagra. Aud usa deschizandu-se și pe Sanzu care mi-a zis ca a ajuns iau eu am ieșit grăbită din camera. Surprinzător Sanzu nu era îmbrăcat cu uniforma Toman, ca deobicei, și nu avea masca, poate ca si-a dat-o când a întrat. De ce naiba e asa rosu și transpira și se uita mai jos. Ma uit în punctul in care se uita și el și...NU CRED DOAMNE...AM UITAT SA INCHID CAMASA. Eu: S-Sanzu, scuze...um....*ma întorc cu spatele* Sanzu:*se întoarce și el cu spatele* Eu ar trebui sa imi cer scuze ca m-am uitat. Sunt un dobitoc.
