După moartea lui Baji Keisuke, sora lui, Tori este foarte devastata. Chiar dacă a pierdut omul la care tinea cel mai mult, ea încearcă sa treacă peste și sa fie iar fericita. Doar ca, intr-o zi, primește un telefon care avea sa ii schimbe radical vi...
Alta zi, cu alte provocări la spital. Credeam ca nu se mai termina ziua asta. Ajung acasa si ii dau lui Poki sa mănânce, iar eu ma pun în pat și încerc sa atipesc puțin....doar ca fix acum s-au găsit niște tampiti sa facă gălăgie. Ma uit pe geam, 2 handicapați au chef de scandal. Pana la urma, nu e treaba mea, dar totuși vreau sa dorm. După vreo 10 minute vad ca aia au plecat asa ca ies sa duc gunoiul. După ce îl arunc, un bărbat cu cagula vine pe la spatele meu încercând sa ma lovească cu pumnul, dar reușesc sa ii opresc mișcarea. Se pare ca nu mi-am pierdut chiar de tot antrenamentul. Barbatul: Da-mi banii tai. Eu: In visele tale. Respectivul continua sa ma agreseze. Deodata apare alt individ pe la spatele meu care il lovește din plin lipindu-l pe asfalt.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Barbatul: Ești bine? Eu: Um...da... În spatele lui mai apar încă 2,urmați de o gașca mare de oameni.....stai...Takuya si Makoto? Înseamnă că celalalt tip ar trebui sa fie Yamagishi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Makoto: A trecut ceva timp, Tori. Eu: *zambesc* Da Yamagishi: Ești sigura ca nu ai nimic. Eu: Da, Yamagishi. *zambesc* Sunt bine datorita vouă. Makoto: Acum 12 ani ne-ai salvat tu pe noi. Aparent acum a venit timpul sa iti întoarcem favoarea. Eu: Mulțumesc mult...eu mi-am cam pierdut antrenamentul de când am întrat anul 2 de liceu și am părăsit Toman Takuya:Haideți sa bem o cafea și sa mai povestim dacă tot ne-am revăzut. Grupul mare de oameni s-a destrămat și am rămas doar eu, Takuya, Yamagishi și Makoto. Ne-am dus la o terasa unde am început sa povestim. Yamagishi:*uimit* WOW ESTI MEDIC? SUPER TARE. Eu: Deocamdată sunt în primul an de rezidentiat. Abia aștept sa termin. Makoto: Tu erai oricum foarte deșteaptă. Eu: Eh...nu am fost de 10 pe linie niciodată, nici măcar la facultate. Ca orice student bineînțeles că am avut restante dar le-am trecut în cele din urma. Takuya:Important e ca ti-ai îndeplinit visul. Yamagishi:*smirk* Un iubit ceva, Tori?*zambeste* Eu: E mai complicat. Yamagishi: Am auzit ca ai fost cu un băiat în liceu...Izana Kurokawa dacă îți suna cunoscut. Mi-a picat fata. Eu: Da...din păcate a murit... Yamagishi:Nu l-am cunoscut personal, dar din ce am auzit ar fi fost foarte violent. A murit în timpul unei lupte cu Toman. Eu: Asta nu știam...nu, nu era violent cu mine. Ma jur ca alături de el am avut parte de cele mai frumoase momente din viata mea. ~Flashback din amintirile lui Tori~ Doamne, greu tare anul 2 la liceu...mult mai multe materii, profesori mai pretențioși...dar trebuie cumva sa fac sa trec anul cu brio și sa îmi iau examenele ca să pot da admiterea la medicina. Deodata aud țipete și fug sa vad ce se întâmplă. Un băiat își lua bătaie de la altul. Eu: Hei. Ce dracu crezi ca faci? Agresorul se ridica și se întoarce înspre mine.
