Fata căpitan(Tokyo Revengers FanFiction)

Capitolul 19(part 2)

Probabil ati fi crezut ca iar urmează o zi monotona de scoala și de stat cu Reina....ei bine nu. Încă sunt la spital, abia aștept sa ma externeze ăștia odată deoarece ma plictisesc groaznic. Voiam eu înainte sa stau și sa nu fac nimic toată ziua, dar nu ma refeream la modul asta. Offff.....
Ken-chin și Mikey ca deobicei ma vizitează. Cat despre Reina, doar nu ii spuneam ca m-am bătut cu niște delicventi și ca unul mi-a tras o țeavă în cap; ea știe ca sunt plecata la bunica in Kyoto și ca ma întorc peste câteva zile.
Acum stau pe marginea patului și mananc pepene cu Mikey, iar Ken-chin ne înjură pentru ca aruncam toți sâmburii în el. Asa făceam și când eram mai mici, doar ca Baji era cel "atacat" de sâmburi.
Mikey: O sa plesnesc.
Eu: Nici eu nu mai pot.
Mikey:*casca* Ma ia somnul, semn ca am mancat bine.
Ken-chin: Nu iar...e a 3-a oara pe ziua de azi....ma doare spatele la cât te-am carat.
Eu: Si te dădeai mare ca nu obosesti niciodata. *rad*
Ken-chin:Sa mergi prin tot orașul cu 70 de kg în spate e obositor pentru oricine.
Mikey: Am 65 de kg...ma simt gras acum...
Eu: Vezi, Ken-chin? L-ai demoralizat pe Mikey. Va trebui sa îl cari în spate ca să te revanșezi.
Mikey: DA.
Ken-chin: Dacă Tori nu era bandajata, va dădeam cap în cap.
Eu: Si noi te iubim.
Asa a decurs fiecare zi la spital. Insfarsit a sosit ziua mult așteptatei externari.
Asistenta: Vad ca ti-a semnat cineva fisa. Ești libera sa pleci. Mi-a părut bine de cunoștință.
Eu: Si mie la fel. O zi buna.
Îmi iau geanta și ies din spital. Ciudat...zicea Sanzu ca vine sa ma ia dar nu îl vad.
Sanzu:*în spatele meu* Aici suntem.
Ma întorc și ii vad pe Sanzu și Senju însoțiți de un barbat cu o cicatrice mare la ochi.

Senju:*alearga înspre mine* Abia așteptăm să te vad!
Eu: Si eu.
Sanzu: El e fratele nostru, Takeomi, cel care ti-a semnat fisa de externare.
Huh? Takeomi....parca am mai auzit numele asta undeva...a da...era împreună cu Shinichiro când pe mine și Baji ne-a prins ploaia. Totusi poate e alta persoana.
Eu: Eu sunt Tori, îmi pare bine. Și mulțumesc ca m-ai ajutat.
Takeomi: Nu e nicio problema. Pana la urma prietenii lui Shinichiro sunt și prietenii mei.
Pana la urma el e, băiatul cu care era Shinichiro în stație în acea zi. Doamne ce s-a schimbat.
Eu: A trecut ceva timp....
Takeomi: 2 ani...sa știi ca îmi pare rau pentru fratele tău.
Eu: Asta e. Nimeni nu a vrut sa se întâmple.
Takeomi:Da la mine geanta și hai sa te ducem acasă. Cred ca vrei sa te odihnești.
Pe drum am povestit. Aparent el nu știa ca eu în prima mea zi în Toman l-am pus la pământ pe Sanzu. Ajungem acasă și prima direcție a fost canapeaua din sufragerie.
Eu:*oftez* Casa dulce casa....puteți sa mai stați dacă vreți. Locuiesc singura
Takeomi: Eu plec. Am niște treaba prin oraș.
Senju: Eu și Haru rămânem
Takeomi: Bine. Haruchiyo, da-mi și mie niște bani sa îmi iau țigări și ti-i dau când vii acasă, dacă mai vii *ridica din sprancene*
Sanzu: Ti-am dat ieri. Fumează mai puțin și angajează-te dacă tot vrei bani de țigări.
Takeomi: Ce frate rau ești...
Senju: Taka-chan, am eu niște bani pe noptiera de la mine din camera. Ia-i pe aia, dar îmi lași 1000 de yeni sa îmi iau mâine o bluza.
Takeomi: Mersi.
Takeomi iese pe usa și eu rămân cu Sanzu și Senju.
Eu: No bun. Ma pun sa va fac un ceai.
Încerc sa ma ridic dar deodata ma ia amețeală.
Sanzu:*ma prinde de umeri* Ma pun eu sa fac, tu stai liniștită.
Ma întind în pat. Doamne, ma simt de parca casa s-ar învârti cu mine.
Senju: Ești ok?
Eu: Da, sunt doar putin ametita. O sa imi revin.
Sanzu: Azi e ședință. O sa iti zic daca se anunță ceva important.
Eu: Vreau și eu sa vin.
Sanzu: Nunu...tu stai în pat și te odihnești.
Eu: Dar....*fata de cățeluș plouat*
Sanzu:Niciun "dar...", stai acasă. Dacă te vad la ascunzătoare, te iau pe sus și te duc acasa.
Eu: Bine....
Sanzu ma ia pe sus și ma duce in camera unde ma infofoleste în pătură de zici ca eram sushi umblator și îmi da cana cu ceai. Îmi da drumul la televizor.
Senju:DOAMNE E F.R.I.E.N.D.S LA TV. TORI, HAI SA NE UITAM.
Sanzu: Hai ca eu v-am lăsat.
Sanzu iese pe usa și rămân doar eu cu Senju sa ne uitam la TV.
Eu: Senju...cum era Sanzu când era mic?
Senju: *rade* Era un sălbatic. Mereu întra in probleme. Era mereu nervos, se bătea cu oricine ii ieșea în cale....era jale. De când l-a cunoscut pe Mikey s-a liniștit și asta ma bucura.
Eu: Asa era și fratele meu. Doar ca el a fost un nebun dintotdeauna. A dat foc la o mașină pentru ca ii era foame.
Senju:*rade* CEEEE? DOAMNE NU CREEED
Începem amandoua sa radem ca niște drujbe. Deodata Senju devine serioasa.
Senju: Chiar ma bucur ca tu și fratele meu va înțelegeți...nu mai zic ca modul în care v-ati cunoscut e amuzant tare.
Eu: E băiat bun.
Senju: Era cam dezamăgit ca l-ai refuzat. Din ce am înțeles tu placi un băiat.
Eu: Da....el i-a omorât pe Shinichiro și pe fratele meu...
Senju: Si cum de îl placi?
Eu: Eh...e mai complicat...*încep sa ii povestesc *
Senju: Am inteles....si cat va face închisoare?
Eu: 10 ani....
Senju: Wow....
Am mai bârfit, am ras și deodata vedem ca e noapte.
Senju: E tarziu. Ar trebui sa cam plec. Sper sa ne mai vedem. Poate intr-o zi ne invatam una pe alta mișcări de lupta.
Eu: Sa îmi revin mai întâi și dupa * rad*
Înainte sa plece, am făcut schimb de numere de telefon. E chiar draguta fata.
Ma ridic din pat, spal cana în care am avut ceai și ma pun sa fac un dus. Ies din dus și noroc ca ieșisem direct îmbrăcată în pijamale pentru ca Mikey nu știu cum naiba a întrat la mine in casa ca doar incuiasem usa.
Mikey: Ești bine?
Eu: Um...da....totusi...cum naiba ai întrat la mine în casa ca eu incuiasem usa?
Mikey: M-am catarat pe acoperișul de sub tine și am întrat pe geam.
Eu: Um...știi ca eu pot sa chem politia pentru ca asta e violare de domiciliu?
Mikey: Nu o vei face pentru ca sunt prietenul tău din copilărie și ma iubești.
Eu: Norocul tău ca ai dreptate.
Mikey: Cum te mai simți?
Eu: Sunt bine. Mai amețesc din când în când dar în rest ma simt bine.
Mikey:Ma bucur sa aud asta.
Eu: O sa mai stau vreo 2-3 zile acasă și după ma duc iar la scoala. Am pierdut foarte multa materie.
Mikey: Tie chiar îți place să înveți. *zambeste*
Eu:Nu neapărat ca îmi place, o fac pentru a-mi îndeplini visul de a fi medic.
Mikey: Si vei reuși. Am încredere în tine.
Eu: Totusi...de ce ai venit?
Mikey: Am vorbit cu restul și am decis sa nu ne mai băgăm în nicio bătaie pana nu îți revii complet. Tu conduci prima divizie deci ești la același nivel în grad ca și Ken-chin, adică cineva foarte important. Ținând cont ca ești și fata trebuie sa fi protejata, chiar dacă știi sa te bati.
Eu: Am inteles.
Mikey: Si pe langa asta am venit pentru ca mi-e foame.
Eu:*rad* Știam eu. Vezi ca in frigider e niște peyoung yakisoba. Nu m-am simțit prea ok asa ca nu am gătit nimic.
Mikey: E bun și ala. Știi ca nu fac fițe la mâncare.
Eu: Doar atunci când nu ai steag pe meniul de copii.
Mikey: Pai fără steagul ala nu mai e meniu de copii.
După 3 zile de stat în casa, am îmbrăcat uniforma de scoala și am ieșit pe usa.
Ajunsa la scoala, în fata clasei sunt întâmpinată de Reina.
Reina:*m-a luat in brate* Mi-a fost dor de tine.
Eu:Si mie....
Reina: Ai pierdut atat de multe.
Eu: Cum ar fi?
Reina: Eu și Souya suntem împreună.
Eu: NU CREEEED. SA VA TINA.
Reina: Mersi. A da, și Hikaru a fost bătut asa de tare de Nahoya încât si-a luat transferul.
Eu: Dacă si-o cere...mai bine ca a plecat.
Ora începe iar eu și Smiley bineînțeles că nu eram atenți ci ne mazgaleam caietele unul altuia. Chiar ma bucur ca m-am reîntors la scoala. Îmi lipseau foarte mult colegii
La finalul orelor,Hanma era în capătul holurilor.
Eu: Ce faci aici Hanma?
Hanma: Aici învăț. Sunt în ultimul an.
Reina: ESTI URIAS. Ce înălțime ai?
Hanma: Am 1.92.
Reina: Ce tareeee. Eu sunt Reina.
Hanma: După cum a spus și Tori adineauri, eu sunt Hanma.
Eu: Reina e iubita lui Angry.
Hanma: Gemenii invata aici? Super. Ne putem petrece timpul cu toții.
Eu: Trebuie sa plec.
Hanma: Pe tine te asteptam. Hai sa mergem. *ma ia pe sus*
Eu: HANMA LASA-MA JOS CA AMETESC.
Hanma: Te las în fata porții.

Ajungem în fata scolii iar Hanma ma lasa jos.
Eu: Cred ca o sa dau la boboci*îmi pun mana la gura*
Ma pun pe bordura, iau o gura de apa și ma ridic.
Hanma: Ești mai bine? Nu am știut ca încă nu ti-ai revenit complet.
Eu: Ma simt mai ok....si unde mergem?
Hanma: Mergem la ascunzătoare.
Eu: Ok...
Pe drum ne-am oprit la un magazin sa își ia Hanma țigări iar mie mi-a dat o acadea. Ce dragut.
În timp ce mergeam și vorbeam cu Hanma despre mâncare, am trecut pe lângă niște tipi care păreau a fi de la alta scoala după uniforma și care se uitau pervers la mine.
Hanma: Ce jeguri....ma duc sa ii rezolv.
Eu: Ma duc eu.
În timp ce ma îndreptăm spre ei, unul face câțiva pași înspre mine vrând sa pună mana pe mine...doar ca pana sa pună el mana pe mine am pus eu piciorul.

Tipii ceilalți au luat-o la fuga, dar nu au luat-o din cauza ca am băgat frica în ei, și pentru ca Hanma era în spatele meu cu rânjetul lui sadic pe buze.
Eu:*realizand* Doamne chiar semăn cu Baji....dacă am ajuns sa ma iau la bătaie deodata....*depresie lvl 999*
Hanma începe sa rada și se sprijină cu cotul de umărul meu.
Hanma: Hai sa mergem pana nu ne ia Mikey la ture.
Ajungem și ulterior am aflat ca Mikey ne chemase la el doar pentru a ne spune ca vrea dam o petrecere pentru însănătoșirea mea....cat despre Sanzu...când m-a văzut cu Hanma în jurul lui era o aura neagra și mai ca scotea fum și pe urechi.
Seara ajung acasa, îmi fac ceva de mâncare și ma pun la TV.