După moartea lui Baji Keisuke, sora lui, Tori este foarte devastata. Chiar dacă a pierdut omul la care tinea cel mai mult, ea încearcă sa treacă peste și sa fie iar fericita. Doar ca, intr-o zi, primește un telefon care avea sa ii schimbe radical vi...
Pfa...am un chef de viata....noroc ca sunt libera....da chiaaaar... ai mei vor veni curând în Japonia și voi merge cu ei și Kazutora în vacanta. Ma ridic din pat și ma îmbrac. După ce mănânc ma duc la conacul celor din Bonten pentru a-l ajuta pe Koko la birou. Bat la ușa și sunt întâmpinată de Rindou și Ran. Ran:*zambeste* Ce bine ca ai venit, te așteptam. Eu: Huh? Intru și in living erau toți adunați pe canapea. Mikey: În seara asta avem sedinta cu mai multe clanuri, printre care și Yakuza, și vei veni și tu cu noi. Eu: Si cam cât tine sedinta asta? Mikey: Nu foarte mult pentru ca politia trece destul de des pe acolo. De ce? Eu: Pentru ca diseară i-am promis lui Kazutora ca o sa stau la el... Mikey: Ai timp. Da-i un mesaj și spune-i ca ajungi pe la vreo 11. Eu:*scot telefonul* OK... Sanzu: *entuziasmat* Acum hai sa îți alegem rochia. Eu: Rochia? Sanzu: Doar nu vei merge în blugi tinand de cont ca noi vom fi la costum. Eu: Ai dreptate... Koko: Am sunat eu pe la casele de moda sa vina încoace cu câteva modele de rochii. Rindou: Draguuuut. La cine ai sunat? Koko: În primul rand Chanel, după Gucci, Prada și intr-un final la Louis Vuitton. Eu:*socata* Nu sunt cam scumpe? Ran: Stai liniștită, ne permitem...sau cel puțin Koko își permite. Sanzu:* cu o gramada de rochii în brate* Treci la proba ca au venit. Eu:OK!? Iau câteva rochii și intru in alta camera sa le probez, iar băieții stăteau pe canapea în fata ușii. După vreo 2 ore de probat și și de făcut nervi ca nu îmi plăcea nimic, găsesc o rochie frumoasa, roșie dar care ma expune cam mult. Totuși ies sa le-o arat și lor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu:*roșie în obraji* Ma simt asa jenata. Băieții raman cu gura căscată, Ran ii astupa ochii lui Rindou, iar Kakucho își pune o perna in poala (știți voi de ce😏). Koko: *se trage de guler* Mda....eu zic ca asta ramane. Sanzu:Perversilor... Rindou: Tu vorbești? Vezi ca îți curge sânge din nas, handicapatule. Sanzu: Rindou.... Kaku-chan: Dacă era Izana aici, va bătea pe toți... Eu: Ia gata. Nu va mai certați.*realizez ca mi se vad sânii și ma acopar* Iau rochia asta, dar sa ii mai micșoreze careva decolteul ca o sa îmi iasă pe afara. În cele din urma rezolvam problema rochiei prea decoltate și ma așez la birou, uitandu-ma la hârtiile care zăceau pe el Koko: Alea sunt rapoartele fiscale din ultima luna, alea din dreapta sunt investițiile... Eu: Wow....vad ca îți place să lucrezi cu banii. Koko: Am fost și student la Academia de Studii Economice din Yokohama... Eu: Ce tareee. Ai aflat și tu cum e viata de student. Eu facultatea am facut-o aici, în oraș. Koko: Ai putea să îmi spui câte ceva despre Izana? Am participat și eu la lupta în care el a murit iar Kakucho a fost rănit... Eu: Pai era foarte impulsiv, dar nu cu mine....cu mine era băiatul pe care multe fete ar vrea sa îl aibă. Odată m-a așteptat în fata liceului cu un buchet de 50 de trandafiri, fără vreun motiv anume. Koko: *rade* Nu credeam ca cineva ar putea spune asemenea lucruri drăguțe despre el....dacă vrei totuși sa afli mai multe despre moartea lui vorbește cu Mikey și Sanzu....eu nu ma simt în măsura sa îți spun asta... Eu: Nu prea îmi place sa dezgrop trecutul...ce a fost, a fost. Acum sunt intr-o relație ... Koko: Am înțeles. Ma bucur pentru tine. *schimba subiectul* Vrei sa afli mai multe despre investiții? Eu: *zambesc* Da. Asa am început sa învăț de la Koko totul despre puterea banului. Mikey întra deodată în birou și ne spune sa ne pregătim. Pun rochia pe mine, ma dau cu oleacă de ruj pe buze și cam aia e. Îl iau pe Mikey de brat de parca el ar fi sugar daddy-ul meu și urcam intr-o limuzina. Sedinta s-a ținut la un restaurant foarte scump, dar a fost foarte plictisitor. La final, m-am schimbat iar în hainele mele obișnuite. Băieții s-au oferit sa ma ducă acasă sa iau pisica și după sa ma lase la Kazutora. Am ajuns la mine, le-am dat niște gustări la băieți după care am fugărit pisica vreo jumate de ora și am bagat-o în cusca. În fata blocului în care sta Kazutora, îmi iau la revedere și intru pe ușa. Kazutora ma întâmpina cu bratele deschise și ma poftește în bucătărie cu tot cu pisica. Eu: Sa știi ca nu e rea prajitura pe care ai facut-o. Kazutora:*zambeste* CE MA BUCUUUR. E prima oara când fac asa ceva.
