𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟰𝟳

1.1K 95 19
                                    

════════════════════════════════════

════════════════════════════════════

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

════════════════════════════════════

𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀



     Zander mă privi în tăcere, încercând să înțeleagă ce tocmai am spus eu. Nu au fost decât minute, poate chiar secunde, dar sigur s-au simțit ca ore. Doar ticăitul unui ceas în depărtare se mai auzea, accentuând sentimentul anxios din interiorul meu. Regretasem instant că am sărit cu gura înainte, dorindu-mi doar să mă îngrop singur în pământ. Expir lung, încleștându-mi maxilarul. Faptul că tăcea, înrăutățea lucrurile.

       — Ce? 

     Atât a spus după ce a tăcut atât de mult timp. Îmi dreg glasul și îl privesc pe bărbat cum își ridică spatele, mărind distanța dintre noi doi.

       — Ce? Râd.

       — Nu am înțeles ce ai spus.

       — Ce nu e de înțeles? Te plac.

     Își ridică sprâncenele uimit.

       — Tu mă placi pe mine? 

       — Nu, vorbesc cu pereții. Logic că pe tine. 

     Mă examina suspicios, încercând să afle dacă spun adevărul. Pufnesc lung și îmi pierd degetele prin păr, privindu-l cu coada ochiului. Râd încordat, întrebându-mă ce naiba a dat în mine de i-am spus atât de repede adevărul. Abia am realizat eu singur ce simt. El nici măcar nu zicea nimic. Chiar nu avea nici un rost să mă grăbesc, de ce i-am zis?!

       — Știi ce, mă ridic. Las-o baltă. Nu trebuia să o zic.

     Îmi apuc haina aruncată de pe podea, nu înainte ca Zander să mă apuce de mână oprindu-mă. Îmi ridic privirea spre el, iar brunetul se apropie de mine, trăgând o gură adâncă de aer în piept. Văzându-i expresia, puteam citi mixul de confuzie și agitație de pe chipul său. Își înconjură brațele în jurul trupului meu, lipindu-și fruntea de umărul meu.

       — Scuze, m-ai lăsat complet fără de cuvinte.

       — E atât de rău? Chicotesc încordat, simțind inima bătându-mi cu putere în piept.

     El era atât de fierbinte. Iar ridicându-mi palmele pe spatele său, aud și bătăile neregulate ale inimii sale. Era la fel de mult agitat ca mine.

       — Ajax, dacă asta e una e vreo glumă urâtă, pentru numele lui Dumnezeu…

       — Nu sunt idiot.

Act like you love me (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum