𝓘𝓵𝓾𝔃𝓲𝓪 𝓭𝓻𝓪𝓰𝓸𝓼𝓽𝓮𝓲

1

   -Iar ai ore suplimentare? aud vocea lui strigând și scrâșnind printre dinți.
  -Da,am avut.
   -Sigur,sigur. Cine știe prin ce paturi te întinzi,ce case strici,în familia cui te amesteci...
   -Claudiu te rog sa încetezi cu prostiile. Dacă mai aveam pe cineva,chiar crezi ca mai veneam acasă? Să te aud cum țipi? Cum stai tolănit în canapeaua aia cu tricoul pătat de mâncare?
    -Acum sunt eu vinovat ca ești tu o târfa?
   -Nu sunt o tarfa! Stau și-ti spăl , și-ți gătesc, și-ți calc...
   -Taci!striga el la mine si se ridica de pe canapea.
Se postează în fata mea cu o atitudine dominanta,ma privește în scârbă,apoi ma lovește cu putere. Nu e nicio noutate...Îmi ridic privirea către el,mârâi printre buze și plec către dormitor:
   -Ești un nemernic!
Ajung în dormitor,îmi schimb hainele oficiale pentru serviciu,trag pe mine un tricou larg care-mi acoperă coapsele pana la jumătate,ma arunc în pat și încep sa plâng. Niciodată n-a fost mulțumit,mereu a avut suspiciuni,mereu m-a jignit,și tot ce a putut face a fost sa ma facă sa ma simt înjosită.
   Ma ridic tremurând din pat și ma îndrept către baie,urmând sa ma afund în apa fierbinte și sa las totul pur și simplu sa treacă,ca de fiecare data. Pașii grei a lui Claudiu se aud pe scări,iar eu devin tot mai agitată. Se schimbase radical de când l-am cunoscut și încă refuz sa cred ca el este bărbatul de care m am îndrăgostit acum 3 ani în vremea facultății.
     Isi pierduse complet tandrețea,vorbele dulci și privirea calda cu care mă cucerise în vremea toamnei timpurii pe o banca în parc.

   " E prima zi de facultate. Sunt impreuna cu cea mai buna prietena prin campus,cautand caminul in care urma sa locuim pe tot parcursul anilor de studentie,cand observ un tip elegant,frumos,parea desprins din cartile pe care le citeam din scoarta-n scoarta nopti intregi sub patura cu lanterna bunicului. Atat de inalt,cu o postura impozanta,dar cu un zambet cald,iti lasa impresia ca e vampir din seriale adolescentine,iar eu eram pe cale sa ma las muscata de tipul asta. Ne-am apropiat repede,petreceam zile intregi impreuna,mai ales cand cursurile nu ni se pareau atat de tentante. Cafenele si ceainerii,locuri retrase si linistite,unde ne puteam impartasi in liniste soaptele in care deja ne promiteam dragoste eterna.
    Dupa primele 6 luni de relatie am mers la o petrecere data in camin,unde ne-am distrat si am baut toata noaptea,si ne priveam tot mai intens,dansam tot mai apropiati.
   -Sa ne retragem,iubire.spune el,iar eu l-am urmat fara sa mai spun nimic.
Ajunsi in camera de camin,incepem sa ne sarutam cu pofta,iar hainele zburau una cate una,ramanand goi in lumina calda a camerei si in centrul vibratiilor produse de bass-ul muzicii care rasuna in toata cladirea. Ardeam pentru prima data sub atingeri ample si electrizante,simteam ca am nevoie de cineva,simteam un foc ciudat aprins in interiorul meu,care nu putea fi stins decta de el. Si asa a  si fost,cand l-am simtit in interiorul meu,iar durerea resimtita,se transforma in placere cu fiecare miscare ampla si grijulie. Nu-mi venea sa cred ca asta chiar se intamplase.
 Eram atat de fericiti,parea ca cucerisem Everestul,nimeni nu traia fericirea noastra,nimeni nu se mai iubea asa."

     Sau cel putin asa aveam impresia...Iluzia dragostei am trait-o,am ars pana m-am ars in propria speranta,dar nu mai aveam de ales...Alesesem deja...