𝓘𝓵𝓾𝔃𝓲𝓪 𝓭𝓻𝓪𝓰𝓸𝓼𝓽𝓮𝓲

2

      Pe seara merg în living,mă întind pe canapea și deschid televizorul. Vreau sa vad un film,sa ma deconectez puțin de realitate,sa evadez intr-o lume unde măcar pentru o ora va fi totul bine. Ii aud pasii,apoi il vad frumos îmbrăcat,și se așează lângă mine.
      -Unde mi-ai pus portofelul?
     -Unde pleci? îl întreb eu întinzându-i portofelul pe care-l avea pe masă.
     -Nu te privește.zice el,ia portofelul și pleacă fără sa mai scoată o vorba.
      Nu puteam de cât sa ma bucur,de următoarele minute sau poate ore de liniște pe care mi le oferea plecarea lui. Măcar atât sa faca pentru mine,gândesc și-l privesc cum iese pe ușă. Priveam lung,ma gândeam ca poate pleacă la o alta femeie,însă îmi venea să îi plâng de mila proastei care a crezut în vorbele lui si-n doua atingeri tandre. Asa mă prostise și pe mine...Dar cumva,ceva nu ma lăsa să dau înapoi. Poate speranța...ca omul pe care-l iubeam se va întoarce,ca acel Claudiu pe care-l cunoscusem avea sa se întoarcă.
        Poate sunt naiva,poate pierd timp în zadar sperând la asta,dar încă îndrăzneam sa cred. Îmi iau cutia cu înghețată și ma las cuprinsa de acțiunea filmului,trăind și eu frumusețea unei povesti de dragoste aproape perfectă...Visez cu ochii deschiși,cand soneria ma face sa tresar. Merg să deschid,iar în prag statea un barbat superb,înalt,brunet,cu ochii de un verde adanc:
         -Buna seara,doamna! Eu sunt Aydan,sunt nou în oraș.
        -Bună seara,Aydan!Eu sunt Ariana. Încântată de cunoștința,te pot ajuta cu ceva?
        -Voiam doar să îmi cunosc vecinii,ma scuzi pentru deranj.
        -Nu este niciun deranj.spun eu și îl las sa intre. Dorești un ceai?
       -Mi-ar prinde bine unul.spune si-mi zâmbește relaxat.
       Ma simțeam bine în compania lui deja,îmi dădea impresia ca ne știam dintr-o alta viață. Pregătesc un ceai,apoi ma alătur lui și ne prindem într-o discuție monotona și principală,în care mi-a povestit pe unde a stat,cum a ajuns aici și cum nu poate zăbovi mult pentru ca mâine are o ședință importantă la lucru. Bine ca pomenise de asta,pentru ca și eu,din întâmplare aveam una tot mâine,dar am preferat sa nu spun nimic. Termină cana de ceai,apoi se îndreaptă catre ieșire:
       -Pai...ne mai vedem!spune el îndepărtându-se cu greu de casa mea. Noapte bună!
       -Cu siguranță!spun eu zambind când observ ca n-ar vrea sa fi fost nevoit sa plece. Noapte bună!
        Închid ușa în urma lui și ma întorc pe canapea,îmi termin filmul și ma retrag în dormitor. Nici gând sa se întoarcă pana la miezul nopții, asa ca încerc sa adorm.
      
       A doua zi dimineață , merg în bucătărie unde Claudiu își servea deja cafeaua.
       - Bună dimineața, iubito!
       - Cu mine vorbeai?
       - Dar cu cine altcineva?
       - Tu știi unde ai dormit aseară.
       - Geloziile nu își au rostul. Știi doar ca nu te-as înlocui.
       - Nici eu nu as dori alteia unul ca tine. spun și ies nervoasa pe ușă, urc la volanul mașinii și conduc spre lucru pierduta prin gânduri.

     Ajung la birou cu o mica întârziere, îmi las lucrurile în grabă și ma îndrept către sala de ședințe
      
      - Noul proiect va fi pus în aplicare...
      - Ma scuzați de întârziere! spun, iar când ridic privirea, Aydan ma privea deja zambind.
      Simt cum obrajii mi se imbujorsaza apoi ii  răspund la zambet, așezându-ma în locul obișnuit.
      Ședința a decurs bine , planificarea era deja făcută și avea sa urmeze o perioada productiva.
      - Te duc eu acasă? ma întreabă el zambindu-mi copilărește
      - Nu e nevoie, ma descurc!
      - Insist, te rog, vino cu mine!
      - Urcăm în mașina lui, iar stomacul meu se strânge.
      - Vrei sa mergem la o cafenea sau te duc acasă?
      - Du-ma acasă, te rog!
      - Dar o cafea nu a făcut rău nimănui.
      - Aydan, te rog, du-ma acasă!
      - Fie, dar îmi ramai datoare!
   Ii zâmbesc , iar el ma privește atent .
      - Ariana, s-a întâmplat  ceva?
      - Totul este în regula,  Aydan!
      - Putem merge?
   Nu spune nimic și calca accelerația. Îl privesc, iar pe fata lui vad o urma de îngrijorare.

      - Cu cine ai venit? mașina ta nu este în fata casei.
      - Nu ma simțeam atât de bine...iar colegul meu s-a oferit sa ma aducă pana acasă.
      - Și când o sa ii plătești favorul? niciun bărbat nu face nimic fără sa primească ceva în schimb.
   Ii evit privirea și prefer sa ma retrag în bucătărie. Îmi torn un pahar de vin și merg în curtea din față, ma așez pe balansoar și privesc în gol.