𝓘𝓵𝓾𝔃𝓲𝓪 𝓭𝓻𝓪𝓰𝓸𝓼𝓽𝓮𝓲

12

Ariana

   După noaptea trecuta ne reluam drumul către nicăieri, în continuare eu, Aydan și mașina lui urmând linia orizontului. Un zâmbet larg mi se așterne pe față când ma gândesc la ce a putut fi martura luna aseară, iar gandul la trupurile noastre contopite în unul și îl privesc pe Aydan ca și când ar fi cel mai important și prețios lucru din viata mea.
     - La ce te gândești, iubito?
     - La nimic din ce nu știi, iubitule. Doar ca alături de tine am doar motive sa zâmbesc.
 
    Ma priveste fără sa spună nimic, însă în ochii lui vad o sclipire care știu ca este provocata de prezenta mea, acolo în dreapta lui ,privind către același orizont, acea privire curioasa pe care o aveam cu fiecare kilometru parcurs.
      - Nu cred ca ne va găsi nimeni vreodată. spun eu cu voce tare încercând sa ma conving ca, fostul meu soț nu ne va găsi vreodată pentru ca asta mai mult ca sigur, va reprezenta finalul unuia dintre ei.
 
   Claudiu era un tip violent mai ales când alcoolul prelua controlul în mintea lui, iar privirea lui devenea tulbure, în mintea lui neincoltind niciun gând bun.
      - Nimeni nu ne va găsi, iar dacă totuși, cumva ne va lua urma, sa nu îți face probleme. Eu sunt mereu cu tine. Nu-l voi lăsa să -ți faca vreun rău.
      - Nu pentru imi făceam griji...spun eu fără sa îl privesc, însă ii simt privirea ingrijorata cum ma fixează atent.

   Nu continuam drumul în liniște, pana cand parcam în fata unui hotel la care aveam sa stam câteva zile.
      - Pana când vom fugi?
      - Pana te vei simți în siguranță, iubito. îmi spune el, în timp ce îmi mângâie cu grijă fata, apoi buzele noastre se unesc intr-un sărut cald, liniștitor,  chiar în fata camerei care, avea sa ne fie casa.

  Abandonam hainele pe podea, iar eu ma cuibăresc la pieptul lui, privind la eroul vieții mele.
      - S-a intamplat ceva, iubire?
      - Nimic. Pur și simplu te priveam.
  Zambeste, însă nu își muta privirea din tavan, dar ma strânge cu putere la pieptul sau, singurul loc în care ma simt acasă.

  Petrecem restul zilei în camera, profitând de timpul împreună. El încă doarme, cand merg sa fac un dus lung și relaxant. Las apa fierbinte sa-mi relaxeze corpul, cand în spatele meu, simt prezența calda a lui Aydan. Își plimba degetele pe umerii mei, lasă un sarut fierbinte pe gatul meu și brusc, nu apa este cea mai fierbinte din încăpere. Suntem învăluiți de aburi în timp ce corpurile noastre sunt intr-un sincron perfect eliberând plăcere prin toți porii. Un organism furtunos ne cuprinde pe amandoi.
      - Relaxant dus, asa e?
      - Niciun cuvânt despre asta, Aydan. spun cu falsa indignare și ma întorc în pat.
  Simt cum zambeste satisfăcut în spatele meu, apoi sa mă urmeze în pat , unde amandoi cădem intr-un somn adânc.