Jimin își pierduse interesul pentru viață în momentul când aflase că este bolnav. Inima lui nu o mai ducea bine, dar atunci când îl văzuse pe băiat, putea jura că este cu adevărat mort
𝐀 𝐣𝐢𝐤𝐨𝐨𝐤 𝐬𝐭𝐨𝐫𝐲
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
{ Înainte de a începe să citiți acest capitol, vreau să menționez că nu știu tot despre problemele cardiovasculare. Deci, dacă voi scrie ceva greșit, îmi cer scuze în avans și vă rog să mă corectați pentru a modifica. }
"Ești sigur că este în regulă?" întrebă băiatul uitându-se la amicul său, nesigur și puțin speriat de ce urma să facă.
"Te rog, de parcă este prima oară." îi răspunse aplecându-se spre măsuța din fața sa, oprindu-se când își auzi din nou prietenul vorbind, scoțând un sunet de disconfort.
"Jimin, nu cred că este bine, până la urmă ești..."
"Bolnav. Da, știu asta Taehyung. Nu cred că trebuie să-mi reamintești din cinci în cinci minute." îl întrerupse înainte de a-și continua propoziția, nebăgându-l în seamă, trăgând pe nas praful albicios de pe masă, ridicându-se imediat, stând câteva secunde pentru a se obișnui cu noua senzație.
Jimin era bolnav cu inima de aproape trei ani. Aflase asta după ce mama lui îl găsise leșinat în camera acestuia. Doamna Park voia să-l cheme la masă, urcând până la acesta după ce nu-i răspunsese de câteva ori după ce îl strigase. Bătuse deja de câteva minute bune, strigând la băiatul său să iasă afară, terminând cu joaca. Puțin speriată, intră peste acesta, găsindu-și fiul inconștient, abia putând respirând, pe podea. Își alarmase soțul grăbită, ambii ieșind din casă, domnul Park cărându-l pe cel mic spre mașină, conducând grăbit spre spital, trecând de câteva ori pe roșu, sau neoprindu-se când trebuia, dar asta nu mai conta atunci.
Fusese internat pentru câteva zile, timp în care a fost supus la mai multe teste. Radiografia toracică, angiograma coronariană, ECG și testul de efort, chestii pe care el niciodată nu le înțelesese până atunci, să fie sincer nici măcar nu auzise de așa ceva până în momentul acela.
Doctorul îi pusese câteva întrebări despre cum se simțea, dacă avea dureri la nivelul brațelor sau umerilor, deși îi răspunsese afirmativ în acea zi, credea că erau din cauza exercițiilor fizice pe care le făcea în timpul săptămânii, dacă avea dificultate în respirație, ori greață, deși uneori credea că era însărcinat la cât de des i se întâmpla asta, plus multe alte întrebări.
Fusese externat, doctorul care se ocupa de el, spunându-le că îi va anunța printr-un apel telefonic când testele vor fi gata, și anunțându-i ce era în neregulă, pe moment dându-i câteva vitamine de luat pentru imunitate.
Ieșiseră pe ușa spitalului, doamna Park, ținându-și fiul strâns de mână, de parcă aceea era ultima zi în care avea să-l mai vadă.
Timpul trecuse destul de repede, toți trei fiind în cabinetul domnului doctor, așteptându-l în liniște pe acesta. Jimin era lângă mama sa, uitându-se prin cameră, holbându-se la câteva imagini sau figurine 3D ale inimii, citind câteodată ceva ce îi atrăsese atenția de pe pozele lipite de pe unul dintre pereți.
