Jimin își pierduse interesul pentru viață în momentul când aflase că este bolnav. Inima lui nu o mai ducea bine, dar atunci când îl văzuse pe băiat, putea jura că este cu adevărat mort
𝐀 𝐣𝐢𝐤𝐨𝐨𝐤 𝐬𝐭𝐨𝐫𝐲
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Ahh! Capul meu!" lăsase un mic plânset de durere când se trezise.
Se lăsase peste marginea patului, încercând să-și găsească telefonul, găsindu-l câțiva centimetri mai încolo. Încercă să-l prindă cu degetele, chinuindu-se un pic, dar reușind într-un final. Apăsă pe butonul din dreapta celularului, ecranul aprinzându-se imediat. Își închise ochii strâns când lumina acestuia aproape îi orbi vederea, stând nemișcat pentru câteva secunde. Se uită la ceas după puțin timp, văzând că nu era chiar atât de târziu, fiind încă dimineață. Își duse o mână la cap, când simți o durere puternică, simțind imediat saliva cum i se strângea în gură. Se ridică imediat din pat, împiedicându-se de câteva ori, aproape căzând, deschizând ușa băii din camera sa imediat, aplecându-se către vasul de toaletă dând afară tot ce avea.
Trase apa, ștergând cu șervețele pe lângă, dându-și hainele jos pentru a intra în cabina de duș. Stătu cu capul lipit de geamul acesteia, fiind mulțumit de răcorea pe care o emana sticla. Dădu drumul la apă, reglând-o încât să fie bună, luând șamponul de pe etajeră, turnând o cantitate destul de bună, începând să-și spele părul. Luă după câteva minute buretele, udându-l puțin, luând în cealaltă mână gelul de duș, lăsând lichidul din sticlă să cadă pe bucata de material.
Își clăti părul, în același timp și corpul, oprind robinetul, ieșind din cabina de duș. Luă un prosop, înfășurându-l în jurul taliei, ducându-se spre chiuvetă, luând periuța de dinți împreună cu pasta. Își perie dantura, încercând pe cât de mult putea să scape de gustul de vomă. Ieși din baie, ducându-se către șifonier luând un tricou destul de larg, împreună cu o pereche de pantaloni de trening gri aleși la întâmplare. Se îmbrăcă în câteva minute, își aranjă părul, încă puțin ud, coborând scările, mergând către bucătărie.
Se așezase la masă, după câteva minute soții Park alăturându-se. Jimin își lăsă capul în jos, jucându-se cu degetele rușinat, neputând să-și privească mama în ochi. Doamna Park se ridică, ajutând una dintre angajate să așeze masa. Puse prima farfurie soțului ei, acesta mulțumindu-i, iar la final fiului ei. Se apropii de el, punându-și ambele mâini pe umerii săi, sărutându-i obrazul dându-i de înțeles băiatului că nu era supărată pe el. Jimin își ridică privirea, văzând zâmbetul mamei sale. Aceasta îi sărută creștetul capului, mergând la locul său.
"Doamna Kim o să vină mai târziu." anunță domnul Park, Jimin doar aprobând prin o mișcare a capului, începând să mănânce liniștit. Doamna Kim era asistenta băiatului de gând aflase că este bolnav. Venea la ei acasă din moment ce hotărâseră împreună cu doctorul să nu-l interneze. În primul an venea de cinci ori pe săptămână, ajungând să vină acum doar de trei ori. Nu prea făcea mare lucru, luându-i tensiunea, ascultându-i inima, întrebându-l cum se simte și dându-i alte pastile. Pentru Jimin era cea mai drăguță bătrână. Uneori îi spunea povești din copilăria sa, sau lucruri trăsnite pe care soțul dumneaei le făcea.
