Cartea 1 - Cazurile Detectivei Amanda Graaces

Capitolul 11: Înșcenarea

- Facem așa cum am spus ?
- Trebuie să scăpăm cu asta , nimeni nu o să afle.
- De acord.
Cine s-ar fi gândit că o persoană minunată căreia îi place să facă dreptate și să îi prindă pe criminali poate fi chiar ea însăși unul. Cum am ajuns aici , cine sunt acum? Acum trebuie doar să urmăm planul și totul va fi bine , trebuie să fie, trebuie să ne iasă asta. Andrew și cu mine am fost până la el acasă pentru ai lua bicicleta, ne-am gândit să o vopsim și să o ștergem , pentru a nu lăsa nici o urmă de alt DNA , decât a victimei noastre, ce e drept mai mult a mea. Andrew nu a făcut nimic , deci dacă mergeam la poliție în seara aceea atunci când l-am ucis pe tip , el ar fi scăpat în timp ce eu mă duceam după gratii, e de apreciat că totuși a rămas să mă ajute. Acum nu mai poate vorbi cu poliția , pentru că m-a ajutat să mut cadavrul si acum să-i înșcenez moartea, ar fi arestat ca complice la crimă, măcar știu că nu are să mă toarne. - Gata , arată bine. Acum să o ducem în pădure.

- Când ajungem acolo trebuie să îi tranferăm amprentele lui pe bicicletă.

Ora 4 a.m. dimineața , iar noi înscenăm moartea cuiva, cum altfel să te distrezi în orașul ăsta plictisit , decât așa. E stresant totul chiar dacă faci exact ca în plan chiar dacă totul iese perfect mereu v-a apărea ceva , mereu apare, oricat de mult ai încercat să faci totul ca la carte.

-Ține bicicleta, mă duc să îi i-au amprentele.
Îi pun mâna pe o bucată de scoci , iar mai apoi lipesc scociul pe bicicletă pentru cateva secunde și îl dezlipesc.

-Gata, asta e tot ?

- Aproape , mai trebuie sa rezolvăm cu telefonul.

- Il lăsăm aici , nu ?

- Ar trebuii să îl punem in jachetă , înapoi unde era. Asta după ce ne uităm în el. Poate găsim ceva.

-Ok , deschide-l.... Ce e , ce ai găsit?

- Un screenshot , e convorbirea mea cu necunoscutul care m-a trimis la depozit. E și o poză identică cu cea găsită acolo.

-El este anonimul ?

- Dacă este , înseamnă că mi-am omorât singura cale prin care puteam să-l prind pe Jay...

-Nu te întrista, ne vom descurca și așa , fără ...el.

- Ce proastă sunt doamne!

- Haide să mergem Amanda, dă-mi telefonul! O să îl pun în jachetă.

- Nu stai. Am nevoie de el , pot să-l folosesc pentru găsirea lui Jay!

- Amanda dacă nu punem telefonul la loc , o să avem probleme. Trebuie să respectam planul, haide dă-mi-l.

-Nu! Nu!

-Nu avem timp să ne certam , înțelege odata! Trebuie sa ne grăbim.

- La dracu' cu tâmpenia asta! Bine...o să ne descurcăm altfel. Ține-l.

- Mulțumesc. Acum haide să mergem.

-Pe mine mă lași în fața casei mele , iar tu poți merge la secție și să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic.

- Ușor de spus, greu de făcut.

După ce Andrew mă lasă în fața casei , așteaptă să intru. Il privesc, pe ascuns, pe geam cum pleacă. Mă schimb de haine , iar apoi mă urc în mașină. Știu că e o greșeală ce urmează să fac , și că am putea avea probleme mari, dar trebuie nu pot s-o las așa. Mă întorc în pădure unde era cadavrul lui Allan, am aflat cine e când i-am verificat portofelul, și i-au telefonul. Chiar dacă știu că Andrew o să afle de isprava mea , nu mă pot abține doar așa pot sa aflu cine e Jay, am nevoie de telefon. E singurul indiciu pe care l-am găsit, nu pot să ratez asta.

Mă întorc la secție, unde e si Andrew , care se pricepe surprinzător de bine în a se preface că totul e normal.

- Hei Amanda! mă striga Missa din capătul celalalt al secției. Mă îndrept spre ea, oare a aflat ceva, oare l-au găsit deja pe Allan? Nu , nu au cum să-l găsească așa repede, e imposibil chiar și pentru Missa William. Dacă Andrew a spus ceva , dacă a spus ca l-am forțat să fie complice la crimă? Nu , calmează-te Amanda , gândești prea mult.

- Te simți bine ? Ești cam palidă , de parcă ai văzut o fantomă.

Da o fantomă , e mai rau de atât.

-Sunt bine , nu am prea putut dormi azi-noapte. Dar sunt bine. S-a întâmplat ceva , a-ți găsit ceva ?

- Trebuia să găsim ceva ?

La naiba iar gândesc prea mult , o să îmi sap singură groapa dacă continui așa.

- În legătură cu Jay, spun repede.

-Ah da. Nu încă nu am găsit nimic , dar sunt sigură că în curând vom afla ceva. Nu îți pierde speranța.

- Speranța moare ultima. Abia aștept să aflăm ceva.

Ziua a trecut oarecum greu , dar nu s-a întâmplat nimic care i-ar face pe colegi noștri să ne suspecteze. Totul merge bine, încep să cred că faptul că am luat telefonul nu o să ne afecteze. Probabil poliția o să se gândească că l-a pierdut , sau că l-a aruncat. Nu trebuie sa îmi fac griji , oricum care sunt șansele să-l găsească repede, când îl vor găsi v-a fi deja în descompunere, ceea ce e bine.
În următoarele ore înainte să mă întorc acasă , am stat cu un coleg să facem ordine în dosare, în timp ce Andrew ajuta un alt coleg la un caz, totul merge perfect. Poate am comis crima perfectă, poate ca defapt Allan nu v-a fi găsit niciodată. E ciudat că mă bucura asta , adica la urma urmelor am ucis un om, am făcut ceva groaznic, dar subconștientul meu nu reacționează așa cum speram să o facă , nu se simte vinovat , nu mă simt vinovată, poate doar putin speriată. Trebuie să recunosc că nu mi ar plăcea să îmi petrec restul vieți mele între patru pereți gri fără culoare, poate că asta e ceea ce mă face să nu mă simt vinovată , faptul că îmi doresc așa de tare libertate.