~Sick Obsession~ (BoyxBoy)

I

Nu sunt o persoană ce poate spune că dragostea este cheia vieții. Nu m-am îndrăgostit niciodată chiar dacă am fost într-o relație cu două fete. Credeam că dragostea se bazează pe aspectul unei persoane, pe îmbrăcăminte și aspectul fizic. Știu că am greșit, însă din moment ce nu a fost nimeni acolo lângă mine să îmi spună că nu așa merge o relație, poate că cele două fete nu ar fi suferit atât de mult după mine. Nici filmele sau cărțile romantice nu m-au atras. Mă plictiseau și nu mă fascina de loc. Abea la vârsta de 18 ani m-am îndrăgostit cu adevărat, mă rog... Pentru mine era dragoste. Ceva neașteptat pentru mine a fost să mă îndrăgostesc de un bărbat, un faimos actor pe care l-am văzut la televizor. Poate că pentru alții ar suna stupid, însă abea atunci am putut să simt puțin din farmecul dragostei până am trecut peste, dându-mi seama că nu am nici o șansă la o relație cu el, nefăcând altceva de cât să îmi fac scenarii cu el și să pierd timpul.

La moment sunt la facultate în anul I, locul unde toate relațiile stabile apar în viețile oamenilor și aș fi pus pariu pe orice că așa ceva nu mi s-ar fi întâmplat și mie.

Totul începe de la o oră aglomerată în facultate. Eram pe un coridor mic și îngust unde adeseori apăreau îmbulzeli. Ne împingeam toți încercând să ieșim iar alții ca să intre. Nu aveam cum să evit o ciocnire cu cineva. Am dat peste o persoană și chiar dacă a durat doar o milisecundă, am putut să îi analizez față, părul, ochii, buzele. El... Părea diferit de restul persoanelor.

Ceva clișeic, doi tineri se lovesc unul de altul și apare dragoste la prima vedere... Însă pentru mine, avea să apară o obsesie de nestăpânit, una bolnavă dacă aș putea spune, una ce avea să mă transforme într-un lup însetat de el, de chipul și trupul lui, și aveam să îl câștig cu orice preț.

   —Aazir... Pe bune? De ce nu mi-ai spus că ești gay? mă întreabă colegul meu de cameră, un băiat gay cu care împărțeam aceiași cameră. Nu sunt genul lui deci nu a fost nimic între noi. L-am considerat ca pe un frate si atât. Tocmai ce îi povestisem despre cele întâmplate iar pe el normal că îl încântă asta.

   —Nu sunt gay sunt bisexual... cred. Plus că nu mi s-a mai întâmplat de mult timp să mă îndrăgostesc de cineva. E ciudat însă în același timp îmi place. spun aruncându-mă în patul din camera noastră, visând la el și zâmbind ca un idiot.

Cris, colegul meu, își dă ochii peste cap și se așează la birou.

   —Știi măcar cum arată? mă întreabă.

   —Normal! A durat doar o secundă însă creierul meu de geniu l-a scanat complet! E bruneta cu ochii verzi cu puțin albastru, buze roz și puțin pal la față însă avea obrajii roșii de la vânt, probabil că curând venise de afară. spun eu.

Cris stă puțin pe gânduri. Mă gândeam doar la ce îi stă mintea lui. Nu des îi vin idei mărețe de aia nu mă iau după capul lui.

   —Din descrierea ta îmi vin în minte doi băieți de genul. Pe unul în cheamă Benjamin iar pe al doilea Luca. Am contul de insta a lui Benjamin însă nu și a lui Luca. spune el luându-și repede telefonul.

Aștept o secundă iar Cris mi-l arată pe Benjamin. E brunet cu ochii verzi înspre albastru însă nu băiatul pe care îl caut.

   —Fuck... Nu e el. spun eu și mă las înapoi pe pat dezamăgit, afundându-mi fața printre perne.

Cris pufnește și începe să tasteaze pe telefon.

   —Anna a făcut un proiect cu Luca la chimie și cred că ea îi știe contul. spune el.

Imediat parcă m-am trezit la realitate. Mă gândeam doar la secunda în care am făcut contact vizual însă și la fața mea pe care el a trebuit să mi-o vadă deoarece fix în acel moment o fată mă lovise cu geanta peste umăr, ceea ce mă făcu să fac o față de groază. Strâmb din nas dezamăgit și mă ridic privind-ul iar pe Cris.

   —Gata! L-am găsit! spune el.

Sar ca ars din pat și mă apropii de el privind insistent telefonul. Era el! Chiar el! Îi iau telefonul din mâna lui Cris și mă holbez la poza lui Luca de profil. O poză drăguță pe un fundal de toamnă. Zâmbea atât de drăguț ceea ce m-a făcut să roșesc tot. Cris începe să râdă de mine însă nu l-am băgat în seamă. Îmi iau telefonul și îl găsesc și eu. Îi dau follow și aștept.

   —Gata! spun eu mândru înapoind-ui telefonul.

   —Wow ce multe ai făcut. Acuma hai să scriem tema la algebră. Profa a zis că o să te asculte. spune Cris însă abea dacă am auzit ce a zis.

Eram complet deconectat de la lume iar tot ce făceam era să îi admir poza de profil ce era mult prea perfectă ca să fie adevărată și totuși era.

Mi-am petrecut aproape toată noaptea așteptând acel follow back de la el, timp în care i-am admirat pozele. Am aflat multe despre el spre exemplu că îi place culoarea baby blue și caffee, un cafeniu deschis. Are o pisică albă cu pete maro pe nume Lulu. A fost într-o relație cu o fată avânt o singură poză rămasă cu ea din 2018. După ce i-am explorat toate pozele i-am găsit și contul mamei sale unde am găsit o poză cu el de când era mic. Era drăguț și atunci doar că în poză era dus de valuri aproape înecându-se însă tot drăguț era. I-am găsit un alt cont din 2012 unde am găsim și alte informații, toate probabil inutile din moment ce era un elev de gimnaziu pe atunci însă am putut să îi admir zâmbetul la fel de dulce ca în toate cele pe care le-am văzut.

Era deja ora 5 dimineața iar eu încă așteptam un follow back. Îmi pun telefonul pe noptieră și mă pregătesc să mă culc însă în secunda următoare primesc o notificare. Îmi trag telefonul înapoi și mă uit la acel follow din partea lui Luca. Am simțit că mor aproape având un atac de inimă. Îmi retrag sufletul și mă holbez la acea notificate pentru 10 minute în care mai apare una. Îmi apreciase prima poză.

În secunda următoare îl trezesc pe Cris, mare greșeală din moment ce dacă nu ești vre-o alarmă nu ai voie să îl trezești. Acesta aruncă o pernă înspre mine, pernă dată de mătușa lui cu care ar fi putut ușor să spargă capul cuiva sau să bage în spital un om.

   —Bă Cris! Mi-a dat follow back! spun eu.

Acesta se întoarce înspre mine cu o față somnoroasă. Părea că e pe lumea cealaltă.

   —Cine vine? Care barcă? spune el.

Îmi dau ochii peste cap și pleoscăi gălăgios din buze.

   —El mi-a dat follow back! repet eu însă acesta se uită la mine preț de 5 secunde și se întoarce cu spatele la mine semn că nu mă înțelese nici de data asta.

Mă las înapoi pe pat și mă uit în telefon. Chiar dacă nu a mai făcut nimic alt ceva, eram mult prea entuziasmat să adorm.

Din acest moment a început această obsesie pentru Luca. Mă simțeam victorios, câștigasem o luptă însă războiului abea începe.