~Sick Obsession~ (BoyxBoy)

III

   Astăzi este o zi foarte importantă. Astăzi, am șansa de al vedea pe Luca în afara orelor de curs ceea ce mă încântă foarte mult. M-am gândit la ziua asta ore în șir și m-am gândit ce ar putea ieși bine și ce rău. Am prostul obicei de a fi negativist și de a mă gândi la ce e mai rău chiar dacă uneori nu e cazul și doar iubeam să îmi încarc mintea cu totul felul de gânduri și să mă stresez mai mult. Știu că e rău ceea ce făceam, însă astfel mă disciplinam și mă puteam aștepta la orice, având soluția la orice problemă de la început. Toată viața mea am fost lăsat de capul meu iar uneori trebuia să mă țin în frâu când nu era nimeni acolo pentru mine să îmi spună să o las mai ușor.

La moment sunt la sală. Este unicul loc unde mă pot gândi la ale mele iar în același timp, sala mă motivează. Dacă nu aș merge la sală, simt că nu aș mai avea acea motivație. M-aș îngropa doar în școală și cariera mea, uitând că corpul meu are nevoie de aceiași atenție poate chiar mai multă. Îmi place să mă văd îngrijit chiar dacă nu am fost mereu așa. În trecut eram mult mai gras ceea ce nu e un lucru rău, este complet normal pentru un adolescent în creștere, însă nu îmi plăcea să mă privesc în oglindă. Simțeam că ceea ce văd nu mă reprezintă cu adevărat de aia am început o schimbare iar sala a deveni o parte din mine la care nu pot să renunț nici de cum.

În timp ce făceam niște exerciții, primesc un mesaj pe telefon. Îmi șterg fruntea cu un prosop și îmi iau telefonul în mână. Mesajul era de la Cris. Îmi dau ochii peste cap sperând să fie Luca și deschis mesajul lui.

   Cris: Bună!
            Scuze că te întrerup de la sală însă nu știu ce să fac. Am fost împreună cu Leo și m-a părăsit.

Cris e ca un frate pentru mine, din generală până în liceu am fost de nedespărțit. A fost cu mine în cele mai proaste momente și m-a susținut în carieră, atât pe mine cât și pe restul membrilor din trupă, cu toții suntem prieteni fost că Cris refuză să facă parte din trupă. După ce am petrecut foarte mulți ani cu el, îl știu la perfecție, fiecare mișcare și fiecare simț îl pot deduce din mișcările lui, oricât de mărunte ar fi și chiar dacă pare un bărbat puternic, când vine vorba de dragoste și despărțiri, Cris se transformă într-o stafidă uscată, plouată și depresivă, de aia încerc să fiu mereu acolo pentru el. Oftez și mă îndrept înspre vestiar. Îmi fac repede un duș deoarece eram super transpirat, îmi pun hanoracul și perechea de pantaloni și pornesc înspre parcare unde mă aștepta mașina.

Chiar dacă am o mașină destul de scumpă, am ales să stau la cămin și sincer nu regret. Încerc să mă ascund cât de mult pot de paparazzi de aia aleg ca ceea ce cupăr să fie ascund de ochii lumii. Poate după facultate o să îmi pot lua un apartament însă nu și acum mai ales că i-am promis lui Cris că o să rămân cu el.

Intru val vârtej în cameră. Cris stătea în pat cu plapuma în cap. Oftez lung și mă îndrept înspre bucătărie. Am luat niște lucruri în drum spre cămin. Mă îndrept înspre patul lui și îl ating ușor.

   —Hey... Sunt aici. Ești ok? spun eu, o întrebare foarte stupidă și fără sens însă unica ce mi-a venit pe moment așa că nu mă judecați.

   —Nu... spune el bocit și plouat tot.

   —De ce te-a părăsit? spun eu și mă pun la marginea patului lângă el.

Acesta își dă plapuma jos și se uită înspre tavan. Avea ochii umezi și roșii iar buza îi tremura ușor.

   —A zis că relația noastră este anapoda. Că se simte neglijat și că a găsit pe cineva ce îi poate oferi atenția de care are nevoie. Mi-a spus asta după ce i-am spus că m-am săturat să îi ascult voicărelule despre fostul lui și să vadă un psiholog dacă l-a afectat atât de mult. Am încercat doar să îl ajut pe el și în aceiași timp pe mine... Nu doream să ne despărțim. spune el iar cu ultimele cuvinte îl apucă iar bocetul.