REBELA (publicată)

Capitolul 4

Violet

     Zorii zilei mă găsesc tot la fereastră, încercând să înţeleg reacţia aparte pe care o am faţă de Dominic și ce a vrut să-mi spună. Am auzit destule zvonuri de când m-am angajat la club. Să fug de club şi Tony, asta înţeleg. Dar de el? De ce?

     Pentru liniștea mea...

     Nu am făcut nimic care să îl ameninţe pe el! Decât dacă... se simte la fel de bulversat de întâlnirea noastră ca şi mine. Asta să fie? Se simte atras de mine şi nu îşi doreşte asta? Şi din cauza asta trebuie să plec?! Sau vrea doar să mă ştie în siguranţă?

     Dacă ar fi să plec, ar trebui s-o fac din cauza mea și a ceea ce simt. Din cauză că nu pot să permit ca Dominic să însemne mai mult decât oricare alt bărbat.

     Oricum ar fi, nu pot să plec acum. Motorul meu are nevoie disperată de o revizie aşa că, alungându-mi gândul de la Dominic, iau cheile şi plec în căutarea unui atelier de reparaţii.

     Spre norocul meu, nu trebuie să caut prea mult, găsind unul la doar câteva străzi distanță.

     — Hei! Cu ce pot să te ajut?

     Un băiat tânăr, blond şi ciufulit, cu mâinile pline de vaselină, îmi zâmbeşte larg când intru în primul atelier întâlnit. Arunc întâi o privire roată prin hala mare în care sunt câteva mașini. Unele au capotele ridicate, altele sunt parțial dezasamblate, iar pe lângă pereți se văd părți de caroserii, piese și câteva cauciucuri stivuite.

     — Vreau o revizie completă la motor. Scoate nişte zgomote ciudate, îi răspund întrebându-mă dacă chiar se pricepe la motociclete. Dar vreau să o faci cât mai urgent pentru că-ar putea să fiu nevoită să plec curând la un drum lung, adaug fără să vreau, amintindu-mi de sfatul lui Dominic.

     — Pentru urgențe trebuie să vorbeşti cu şefu', doar el poate hotărî dacă te ia peste rând! îmi spune cu regret. Uite-l acolo, cel care lucrează la maşina roşie!

     Cu paşi hotărâţi, mă îndrept spre bărbatul care este pe jumătate băgat sub o maşină şi căruia nu-i pot vedea decât picioarele lungi îmbrăcate în blugi.

     — Cu tine trebuie să discut pentru o urgenţă?

     Bărbatul iese cu uşurinţă de sub maşină şi mă trezesc în faţa a doi ochi negrii cunoscuţi. Părul şaten, aproape creţ, îi vine până aproape pe umeri, potrivindu-se perfect la corpul foarte înalt şi bine făcut. De data aceasta, mă recunoaşte şi el imediat şi zâmbeşte leneş în timp ce mă măsoară din cap până în picioare.

     — Se pare că ne tot întâlnim!

     Înghit în sec în faţa atenţiei mărite pe care o primesc şi aproape că fac un pas în spate.

     — Sper că nu fugi şi de data asta! se încruntă el apropiindu-se mai mult de mine. Care-i urgenţa?

     — Motorul... Are nevoie de o revizie, îi explic aproape bâlbâindu-mă sub privirea întunecată.

     Privirea îi fuge peste umărul meu, la motocicleta cruiser și o examinează doar câteva secunde.

     — O termin până mâine la amiază. Cu o condiţie.

     Cum adică?!

     — Ce condiţie? îl întreb neliniştită.

     — Să iei mâine prânzul cu mine! îmi spune foarte serios.