3..2..1..Actiune!

Vestea

Eram foarte speriata si imi doream sa nu fie ceva foarte grav.Am tipat la ele sa imi spuna despre ce e vorba.M.am uitat la Alina care se uita la Denisa si parca ar fi comunicat prin telepatie.Intr.un final,Denisa a oftat.

-Noi vroiam sa iti spunem...Denisa s.a uitat la Alina si a dat din cap dezaproband,apoi s.a uitat iar la mine si a inceput sa zambeasca....Vroiam sa iti spunem ca te.am pacalit! Heheee! Te.am pacalit!Te.am pacalit!
Denisa si Alina faceau pe acolo ca toate cele dar stiam ca au preferat sa imi ascunda ceva si sa presupuna ca nimic nu s.a intamplat.Cu toate acestea,m.am decis sa ma alatur lor si sa gasesc eu alta solutie de a afla adevarul.Am inceput sa rad.Si ele faceau la fel.Intr.un final,au spus ca trebuie sa plece,si atunci mi.a venit ideea de a le urmari.Din copilarie imi doream sa fiu spion.Hehe...acum era sansa mea.
Le.am lasat sa plece si dupa 2 minute de la plecarea lor am iesit si eu pe usa.
Le puteam vedea...erau cu vreo 50 de metri in fata mea.Am incuiat usa si am fugit repede dupa ele,pe furis si cat de camuflata am putut bineinteles,pana am ajuns in spatele lor,nu chiar aproape,dar le puteam auzi,si eram destul de sigura ca nu eram usor de observat.
Mergeau amandoua fara sa scoata un cuvant,dar la un moment dat,Alina s.a oprit si apoi a facut la fel si Denisa.

-Ce??a intrebat Denisa.

-De ce nu i.ai spus adevarul?!Ce o sa creada acum?Mai mult ca sigur si.a dat seama ca ceva nu e bine.

-Nu puteam sa o fac!Nu stiu de ce!OK?!
Nu e vina mea,si daca i.as fi spus ca o sa plec nu ar mai fi vrut sa vorbeasca cu mine...

In acel moment,am simtit ca am fost izbita de un val imens.Pleaca??Unde pleaca?De ce nu mi.a spus??

-Andreea?

Nu cred ca imi dadusem seama ca ajunsesem in mijlocul trotuarului si plangem.

-Denisa pleci??Nu vedeam nimic din cauza lacrimilor pe care le aveam in ochi.Unde pleci??De ce nu mi.ai spus??

-Andreea nu...

Nu apucase sa termine ceea ce avea de gand ca am luat.o la goana spre casa lasandu.le singure.

,,Nu poate pleca!!Nu ne poate face asta mie si Alinei!!Suntem cele mai bune prietene de la 3 ani si acum vrea sa plece?!Nu poate pleca!!E imposibil!!

Nu mai puteam alerga...obosisem, si deja nu mai vedeam nimic din cauza plansului.Fara sa imi dau seama,m.am trezit pe jos,apoi am auzit o voce de baiat intrebandu.ma:

-Hei...umm...esti bine??

M.am uitat in sus si cu greu am reusit sa vad un baiat cam de varsta mea care imi intinsese mana sa ma ajute .

-Da...presupun...mersi,sunt ok.

-Sigur?Daca vrei te conduc pana acasa.

Teoretic,nu as fi refuzat vreun baiat...mai ales sa ma conduca pana acasa,dar acum chiar nu aveam chef de baieti...

-E ok...ma descurc si singura.
M.a ajutat sa ma ridic si am vrut sa plec mai departe dar am cazut iar....super!M.am cam facut de ras!Bine ca nu il cunosc...cat despre piatra nenorocita de care m.am impiedicat..uhh!!In fine...m.a ridicat iar si m.a intrebat unde stau.Am reusit sa imi clarific vederea si sa vad ca eram in fata casei mele.

-Umm...aici.

- Serios?!

-Da ...de ce? S.a intamplat ceva?

-O,nu...dar se pare ca suntem vecini.Tocmai m.am mutat aici,in casa de langa tine.

Am privit in dreapta si mi.am adus aminte de casa pe care o pusese dna. Lili , vecina noastra, la vanzare vara trecuta.

-Deci...asta inseamna ca o sa ne mai vedem nu?

-Asa se pare...

Super!!Tocmai ma facusem de ras in fata noului meu vecin...ma rog.
L.am salutat pe vecinul meu si am intrat bosumflata in casa.Nu am mai avut chef de absolut nimic asa ca mi.am facut in dus fierbinte si m.am bagat direct in pat.