Capitolul 10 - Ramen
- Ramen? îl întrebă Chan pe Hyunjin când acesta intră în bucătărie, întinzându-i un castron din care ieșeau aburi.
Hyunjin îl acceptă, mulțumindu-i, apoi se așeză pe scaunul din fața lui.
- Mulțumesc că ai avut grijă de mine, hyung, spuse băiatul când Chan se ridică de la masă.
- Este ok, suntem prieteni până la urmă, Hyunjin. Cum îți este piciorul?
- Este bine acum, datorită ție, hyung, îi răspunse Hyunjin zâmbind timid.
- Nu este meritul meu, doar ți-am pansat glezna. Restul s-a întâmplat de la sine. Poftă bună, zise Chan ieșind din încăpere și lăsându-l pe Hyunjin singur în bucătărie.
Prieteni
Băiatul pufni, jucându-se cu mâncarea. Îi fusese dor de Chan. Îi simțise lipsa foarte mult în toți acești ani. Îi era dor de prezența lui, de râsul lui, de îmbrățișări lui, oh, cât de mult îi lipsiseră îmbrățișările lui...
Înainte se cocoțau unul pe celalalt, fără a știi ce e aia spațiu personal, râdeau zgomotos la orice glumă șoptită între ei, își spuneau orice, absolut orice. Erau mai mult decât prieteni.
Dar acum toate lucrurile care atunci păreau normale pentru ei sunt ciudat de stânjenitoare. Sunt ca niște cunoștințe, mult mai puțin decât niște prieteni, și mai mult decât niște străini.
Hyunjin zâmbi trist. Poate așa a fost să fie. Ar fi trebuit să-i spună ceea ce simte pentru el, înainte ca Chan să plece. Își amintise de mesajul de la Chan cu confesiunea acestuia, dar se întâmplase cu mulți ani în urmă, și cine ar avea sentimente după atâta timp?
CITEȘTI
Niciodată - Hyunchan
ФанфикLumea e mică. Atât de mică încât te poți trezi față în față cu persoana pe care te-ai jurat că nu o vei mai vedea niciodată. Carte dedicată lui @ilino__
