Perfect Vongola (♪YAOI ♪)

Capitolul VIII

Îmi pare rău pentru întârziere! De asemenea vă mulţumesc pentru voturi şi încurajări! Lectură plăcută şi mai ales Paşte fericit!

Am simţit razele soarelui, care intrau pe fereastră, cum îmi izbesc chipul albicios, somnul pierându-mi imediat. Am preferat să ţin ochii închişi pentru a mă putea bucura de încă puţină odihnă şi mai ales de căldura care mă îmvăluie... căldura care mă învăluie?! Unde este răcoarea care o simt mai mereu?!

Imediat am încercat să mă ridic din pat dar nişte braţe mă împiedicau. Acestea aparţineau brunetului, care, din păcate, nici de data aceasta nu era totul doar un coşmar. ''Coşmar?! Ce coşmar? Ţi-a plăcut că te-a ţinut în braţe mai ceva ca un copil la pieptul mamei sale pe toată durata somnului tău. Eu aş spune că ai avut un vis frumos, poate cel mai minunat de până acum.'' N-n-n-n-nnuuu-i adevărat! Acum scuză-mă! Trebuie să evadez din strânsoarea asta numită ,,cuşca de membre''! Nu am chef să îi mai văd moaca sau să fiu supus la toate gândurile lui tâmpite. Cine ştie când a adormit după ce şi-a făcut un plan de atac. Trebuie să caut pe internet cum să scapi lumea- mai ales pe mine- de un obsedat dement cu probleme hormonale şi psihice sau să o întreb pe Bety. Ea este cea mai informată persoană din liceu, chiar dacă are capul gol când vine vorba de învăţat, dar cel puţin ştie să se descurce în viaţă- la ce gură ascuţită are nu mă miră că le dă peste nas la toţi. ''Sigur cauţi informaţia acolo unde trebuie? Cred că greşeşti persoana de la care să ceri sfaturi. Trebuie să întrebi pe altcineva, de preferinţă un bărbat, nu o fată care nu te înţelege.'' Ai dreptate! Cred că mai bine l-aş întreba direct pe Marcus ceea ce îl deranjează. ''EU MĂ REFEREAM LA MINE! Doar sunt conştinţa ta, nu?! Dar merge şi ideea ta... te poţi preface gelos şi totul e rezolvat.'' C-Cce? Eu? gelos?! pe o persoană precum el?! Nici mort! Nu mai face glume la care să uit să râd că nu ai devenit amuzant peste noapte!

Nu am mai stat la taclale cu ,,prietenul meu imaginar'' şi am început să mă eliberez cât mai subtil pentru a trezi matahala de lângă mine. Nu îmi încalc promisiunile, iar când fac un pariu am grijă ceea ce spun în aşa fel încât să pot câştiga, iar dacă pierd îl duc pâna la capăt. Nu îmi place să rămân dator faţă de cineva... m-aş simţi de parcă am folosit situaţia în propriul meu scop... cel mai urât sentiment pentru mine. Imediat ce am scăpat am început să-mi caut telefonul, pentru a vedea cât este ceasul, dar într-un final acesta era sub pernă. Trebuie să mă dezobișnuiesc de acest obicei prost. Voi crede că l-am pierdut, iar dacă mă sună cineva nu voi auzi... nu că-l foloseam prea mult în scopul respectiv, dar poate primeam un mesaj precum că a ars liceul din temelii, acum pe sfârşitul semestrului, iar anul următor nu mai trebuia să mergem la cursuri.

M-am aşezat în capul oaselor pentru mă putea benocla la micul dispozitiv, fără a crede ce oră era: şase şi jumătate dimineaţa. Din nou m-am trezit cu noaptea în cap. Aşa s-a întâmplat şi ultima dată când am dormit cu el. Ce se întâmplă cu mine? Prima dată încep să-mi dau seama că îl plac, după câteva săptămâni începând să-i simt lipsa cum mă apăsa pe gândurile încărcate cu ochii şi vocea lui, apoi să nu mai pot dormi nici după un maraton de stat în faţa calculatorului, iar când puneam capul pe pernă îmi apărea chipul lui în faţa pleoapelor închise, accentuând dorul şi îi dau peste nas conştinşei mele. Dar partea bună este că mi-am dat seama la timp că totul este un joc de-al lui. Ce ar vedea o persoană ca el- înalt, frumos, care are fiecare fată la picioare, iar bărbaţii îl invidiază pentru ceea ce este- la unul ca mine- un adolescent leneş care are ambiţiile prosteşti, specifice unui copil mic, vulcanic şi care nu arată deloc bine? Cred că vrea doar să profite de mine şi de corpul meu, la urmă lăsându-mă singur, să mă chinui cu o inimă făcută ţăndări şi la propriu şi la figurat. Prima impresie, pe care nu mi-o voi schimba prea curând, a fost de criminal care atrage fiecare ţintă, cu ajutorul aspectului, la final bătându-şi joc. Toate astea doar din cauza unui trecut dezastruos care i-a închis sufletul, folosind acest organ doar pentru a trăi. Până şi un lup singuratic are sentimente luminoase- tot îşi va găsi perechea cu care îşi va petrece toată viaţa- dar el nu este un astfel de animal. Este o corcitură între un demon şi o creatură oarecare. Eu nu îmi pot explica altfel aspectul lui atât de... perfect. '' Sau poate mama lui era o femeie de treabă care l-a întâlnit pe tatăl lui din greşeală atunci când se plimba sau ceva. Ea o femeie deosebit de frumoasă, bună la toate lucrurile şi blândă, iar el un om important, serios şi strict care era dorit de toate femeile doar pentru bani, aspect şi plăceri carnale. S-au văzut, s-au plăcut şi au făcut dragoste, apărând Marcus. Povestea clasică din fiecare roman de iubire ,,minunată'' pe care o vrea orice femeie disperată sau orice adolescentă visătoare.'' Varianta ta are mai multă logică decât a mea.Probabil a crescut fără iubirea mamei sale, doar cu ,,tirania'' tatălui obsedat să îi moştenească firma, de care vorbea ieri seară.