Perfect Vongola (♪YAOI ♪)

Capitolul X

        Bună tuturor! Am adus următorul capitol. Şi ca întotdeauna, veşnicele mele mulţumiri. Chiar nu mă aşteptam să apreciaţi ceea ce scriu, dar să mai ajung şi la capitolul zece. Vă scriu sincer: mulţumesc pentru tot! Poate că nu am răspuns la toate comentariile, dar m-am bucurat când le-am citit şi nu am ştiut ce să răspund. Acum fără să vă mai plictisesc: lectură plăcută!

         Auzind aceste cuvinte rămăsese nemişcat, mărindu-şi considerabil ochii de un albastru mirific, care mă fermeca mai mult cu fiecare clipă scursă. A rămas aşa până a terminat de procesat fiecare literă a cuvintelor rostite de mine, strângându-mă mai tare în bratele sale mari. Nu-i prea pot înţelege reacţia. Mă aşteptam să fie surprins, să uite de bunica, dar el... pare... mult mai mult decât mulţunit. Nu! Acesta este un cuvânt mult prea mic pentru că îi pot auzi inima care îi bate cu rapiditate, încât îmi dă impresia că va ieşi din cutia toracică, mâinile sale îmi mângâie spatele într-un mod lent, posibil, dorind să mă liniştească şi să-mi mulţumească, de parcă i-am făcut un bine săpunându-i toate astea, iar respiraţia sa este grea şi puţin zgomotoasă, ajungându-mi exact pe ceafă. Fascinat ar fi mult mai corect. Dar... oare de ce? Tot ce am făcut a fost să îi spun adevărul pentru a scăpa de gura lui după care să găsesc un lucru care să-l distragă de la cele povestite. Asta plus să mă eliberez de greutatea de pe inimă din toţi aceşti ani în care am refuzat să mai merg la cotoroanţă, găsind fel de fel de scuze, făcându-mi părinţii să se simtă prost. Ei credeau că vrăjitoarea chiar vrea să mă vadă datorită dorului, nu pentru a mă vinde unor pedofili cu acte.

         Tot stând aşa mi-am dat seama că încep să-l cam răsfăţ pe brunet. Lui chiar îi plăcea să stea astfel. Ei bine... pe el nu îl durea spatele pentru că trebuie să stea aplecat înapoi, aproape căzând pe podea dacă nu este susţinut de braţele cuiva. Am încercat să-l împing puţin pentru a-mi da drumul, dar nu pricepu mesajul, aşa că am adăugat mai multă putere. Din nou nici măcar cea mai mică reacţie.

     -Ăăăăă... Marcus? Poţi să-mi dai drumul mai repede sau trebuie să fac o criză p-aici? Nu-i foarte confortabil să stau astfel. îi spun pe un ton calm de această dată. Dacă nu îmi dă drumul chiar voi începe să ţip cât mă ţin plămânii.

         Băiatul nu renunţă la a mă ţine în braţele sale, ba chiar mă strânse mai tare, fiindu-mi îngreunată puţin respiraţia. Am vrut să-l ameninţ, dar acesta începu să vorbească pe un ton care îi masca fericirea din glas- asta doar într-o proporţie foarte mică:

     -Mai lasă-mă puţin... te rog!

         Îmi vorbea în ureche, vocea sa şoptită fiind un... cântec... atât de rugătoare... caldă... plăcută! "Tu măcar şti ce aberezi? Ţi-ai deschis inima. Acum spunei cu voce tare ceea ce simţi. Asta e şansa ta! Mult noroc, amice!" Nu! Ce m-a apucat? Nu vreau să am de-a face cu o persoană precum el, dar e plăcut să-i stau alături... partea bună e că nu am spus nimic cu voce tare. Dacă ar fi auzit cred că aş leşina de ruşine. Pe deasupra nu cred că ţine cu adevărat la mine. Oricine poate juca teatru. Bine... cu câteva excepţi, printre care nu se numără şi el.

         Întreaga atmosferă plăcută, care ne înconjura, este întreruptă de brunet când imi dă drumul, putând sa respir, din nou, normal. Mă mai priveşte puţin în ochi, zâmbind într-un mod... dulce. Toată această vrajă... minciuna care o folosea pe mine, toate tâmpeniile care mi le-a făcut până acum nu ar fi trebuit să funcţioneze pe mine în niciun fel. Nu am nimic cu faptul că el este băiat, ba chiar am apreciat persoanele care îşi arată sentimentele faţă de cei de acelaşi sex. Pe lângă încercările pe care le întâmpină un cuplu obişnuit mai este şi majoritatea lumii, care te judecă şi după felul în care bei apă sau cu cine umbli. Problema este mult mai adâncă. Chiar dacă îl plac mi se pare... un criminal. Poate asta m-a atras la el, dar nu vreau să vină o persoană oarecare şi să-şi bată joc de mine în ultimul hal, prostindu-mă cu dulcegări cere îmi cresc ritmul cardiac.