Iubirile unei adolescente

Capitol 5 Prima întâlnire

Ziua aceea fusese minunată chiar, iar bucuria lui Alex avea legătură cu cele 10 secunde petrecute lângă fata dragă inimii lui. Ajuns acasă,îşi îmbrăţişă cu drag bunica şi îi povesti de desenul haios care a spart gheaţa dintre el şi Maria. Apoi, după ce mulţumi pentru masă bunicii, se retase în camera lui pentru a continua lectura din misteriosul jurnal. Simţea că între el şi autoarea jurnalului s-a creat un fel de conexiune.

"Mă simt tare emoţionată. A avut loc expoziţia lucrărilor noastre ceea ce coincide cu sfârşitul cercului de desen. Dan s-a oferit să mă conduca acasă, iar când ne apropiam de blocul unde locuiesc m-a întrebat :

- Când ţi-aş mai putea vedea ochişorii? Pentru a-mi ascunde emoţia l-am întrebat pe un ton ironic :

- Te pomeneşti că îţi plac ochii mei!

- Sunt frumoşi, răspunse el oarecum încurcat de atitudinea mea dură.

- Peste două săptămâni, răspunsei automat

- Peste două săptămâni? întrebă săracul cam îngrozit.

- Dacă nu ,peste o lună! Răspunsul meu cred că îl şocă deoarece îşi dadu acordul imediat pentru termenul de două săptămâni. Apoi i-am  spus că ne putem întâlni în faţa cinematografului la ora 10 dimineaţa, dar să nu fie cumva mirat dacă eu voi uita să vin. Termenii întâlnirii fiind stabiliţi , ne-am luat rămas bun.

Însă el nu ştia că aveam nevoie de aceste două săptămâni pentru a-mi pregăti psihologic părinţii deoarece, urma să am prima mea întâlnire." Desenul care însoţea textul reprezenta nişte panseluţe aşezate pe un plic.

" Cînd i-am spus mamei că un băiat mă place şi că mi-a cerut o întâlnire , m-a privit îngrozită şi mi-a spus că am doar 15 ani şi că sunt prea mică pentru a avea prieten. Privind în pământ i-am răspuns că nu mă voi duce la întâlnire, deşi acest lucru parcă îmi sfâşia inima.

Au trecut în zbor cele două săptămâni. Eu  mă consolasem cu ideea că nu voi merge la întâlnire.

A sosit şi ziua de Duminică. Pe la ora 9.45 dimineaţa spălam resemnată vasele când mama intră ca o furtună în bucătărie şi îmi zise tare agitată : Carmen, întârzii la întâlnire!

- Dar mă laşi la întâlnire? Am întrebat dezorientată, însă mama dispăru din bucătarie şi reveni îndată cu hainele mele pentru a mă îmbrăca. Cu ajutorul ei cred că am reuşit să fiu gata în 5 minute. Numai că atunci când am plecat de acasă, era deja ora 10, totuși mama m-a încurajat zicându-mi că dacă băiatul mă place cu adevărat, mă va aştepta.

Cam pe la ora 10 şi 15 minute am ajuns în faţa cinematografului, dar nici urmă de Dan. Îmi era ruşine să mă întorc acasă aşa repede şi am decis să îmi iau bilet la filmul de desene animate: 101 Dalmaţieni ce urma să ruleze de la ora 11.

În timp ce aşteptam apare alergând şi Dan. Foarte revoltată i-am reproşat:

- Te aştept de atâta timp! La care el cu o voce caldă şi zâmbind mi-a răspuns:

- Şi eu făceam acelaşi lucru. Apoi mi-a povestit că în timp ce aştepta în faţa cinematografului şi-a amintit că i-am spus că s-ar putea să uit de întâlnire aşa că a alergat până la blocul meu şi se tot plimba prin faţa ferestrei dormitorului sperând că îl voi vedea şi-mi voi aminti de întâlnire . Mama a fost cea care l-a văzut şi i-a spus că deja plecasem. Era fericit că m-a găsit în cele din urmă şi mi-a spus că a luat bilete la un alt cinematograf unde rula un film de acţiune. A fost o zi minunată de mai cu soare şi cu cer senin, iar noi eram în al nouălea cer şi ne amuzam teribil." Alex ar fi continuat să citească, insa a doua zi avea materii foarte grele şi trebuia să se pregătească.