Capitol 13 Lumina divină se coboară asupra noastră

223 17 0
                                    

" Aşa cum îşi propusese, domnul profesor a organizat de-a lungul anului şcolar mai mute excursii pe munte având ca obiectiv sfinţirea munţilor. La câteva dintre ele am participat şi eu :excursia din Carpaţii de curbură vizând vârful Ciucaş, Munţii Vrancei- unde excursia a durat 6 zile, iar în Carpaţii meridionali am atins Parângul, Şureanu şi Retezatul, excursia întinzându-se pe 12 zile. Înarmaţi cu corturi şi saci de dormit, cu rucsaci cu cadru care ajungeau şi până la 12 Kilograme , aveam un singur ţel: de a sfinţi vârfurile munţilor. Domnul profesor aducea mereu cu el câte o cruce din lemn şi câte o icoană pictată pe sticlă,iar crucea cu icoana pe ea era apoi "plantată"pe vârful muntelui.

Am avut parte de multe experienţe spirituale, însă cea care mi-a atins puternic sufletul a fost experienţa din Munţii Vrancei. După patru zile de urcuş prin munţii Vrancei, am ajuns pe vărful Lăcăuţi unde se află staţia meteo. Ne-am lăsat bagajele în staţia meteo pentru că doream să ucăm şi pe vârful Goru, doarece distanţa între cele două vărfuri nu e foarte mare. Crucea pe care o avusesem înţial cu noi ,fusese plantată pe alt versant. În drumul nostru am găsit, prăbuşită, o frumoasă cruce sculptată cu motive maramureşene cam de 1,5 metri. Domnul profesor a  propus că pe rând fiecare băiat să ducă câţiva metri crucea, deoarece era destul de grea. Grupul nostru era alcătuit din 16 membri(15 elevi şi studenţi + domnul profesor). Mai mult de jumătate din grup erau băieţii. Dintr-o dată s-au adunat nori negri şi a început o ploaie cu grindină, bucăţile de gheaţă erau de mărimea bobului de mazăre. Noi nu ne-am lăsat înfrânţi de vitrega vreme ci am continuat să urcăm. În sfârşit am ajuns pe vârful Goru. Băieţii au înfipt bine crucea în pământ şi au fixat-o cu pietrele de la indicatorul ce arăta că suntem pe acest vârf. Ploaia aceea ciudată s-a potolit. Noi am început să cântăm un cântec ce se cântă la vecernie : " Lumină lină, a sfintei slave , a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte....". În timp ce cântam am văzut că norii s-au despărţit puţin şi printre ei s-a revărsat lumina. Toţi am simţit acelaşi lucru în acel moment : că binecuvântarea lui Dumnezeu se revarsă asupra noastră. " Desenul alăturat schiţa un peisaj montan unde lumina se revărsa printre nori.

Iubirile unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum