Din Sânge și Cenușă

Capitolul IX

                            IOLANDA

     Au trecut patru luni de când am devenit directorul firmei și chiar de la început credeam că este ușor timpul a dovedit contrariul. Nu mă plâng, îmi place foarte mult, călătoresc în diverse orașe și i-au cine împreună cu oameni puternici.
Am reușit să cumpăr apartamentul în care stăteam cu chirie. L-am reamenajat exact pe gustul meu.
Mi-am cumpărat o mașină nouă, cea veche avea probleme cu încălzirea.
   Astăzi era ziua mea liberă așa că aveam de gând să mă întâlnesc cu Lucy la Starbucks.
Nu am luat mașina, era începutul primăverii și era călduț. 
În timp ce mergeam liniștită un copilaș îmi apăru în față. M-a privit uimit iar eu l-am luat în brațe.
—Bună, te-ai rătăcit cumva? Părinții tăi unde sunt? l-am întrebat.
—Uite, acolo. a zis arătându-mi cu degetul.
   Simțeam cum pământul îmi fuge de sub picioare iar inima bătea atât de puternic încât credeam că va ieși din piept. Nu eram pregătită să fiu față în față cu Deacon nici după atâtea luni.
   Am lăsat copilul jos și am stat dreaptă și surprinsă.
Băiețelul l-a luat de mână pe Deacon întrebându-l:
—Tati, ea e prințesa despre care îmi povesteai?
  Nici nu m-a putut privi în ochi. A tăcut, mișcându-și buzele.
Doamne, avea un copil? Avea un copil și mie nu mi-a spus.
—Tati dar mami unde e?
—Aici sunt dragule.
O femeie a apărut din spatele lui Deacon.
Pur și simplu am rămas înțepenită și fără nici un cuvânt.
—Bună, sunt Sophie. El este iubitul meu Deacon iar cel mic Markus fiul nostru. Tu cine ești?
—Bună, eu sunt Iolanda. i-am răspuns încercând să ascund agitația pe care o simțeam.
Ea este, ea este femeia care era cu Deacon când m-am întors în ziua aceea de la cimitir.
—Scuzați-mă dar eu trebuie să plec, am treabă. O zi bună.
   Am pornit din loc plină de nervi.
Deacon m-a urmat din urmă și m-a prins de braț rugându-mă să mă opresc.
—De ce Deacon? De ce m-ai făcut să cred în iubirea ta dacă ai renunțat atât de ușor? Nu ți-a păsat nici măcar puțin, deloc.
—Mi-a păsat dar am o familie.
—De ce nu mi-ai zis?
—Nu am putut, nu am putut înțelege.
—Ți-ai bătut joc de sufletul meu, asta ai făcut, te-ai jucat cu mine. Acum dispari din fața mea să nu te mai văd.
Așa s-a încheiat conversația noastră, eu mi-am văzut de drum iar el a rămas în urmă. Cu greu m-am abținut să nu îmi întorc capul nu voiam să vadă cât de rău mi-a căzut să-l văd în acea ipostază cu altă femeie.
   Am intrat în cafenea, Lucy deja era acolo. M-am așezat în fața sa și mi-am trecut mâinile prin păr oftând adânc.
—Ce ai pățit fată, te simți bine?
—Da, nu. M-am întâlnit cu Deacon. Era împreună cu o femeie și ce crezi au și un băiat împreună de vreo 5-6 ani.
—Știu.
  Poftim? Știe?
—Stai, ce ai spus?
—Știu, i-am văzut pe pontonul din Jersey City.
   Capul meu bubuia. Eram plină de nervi.
—Cum naiba să știi și să nu-mi spui? Tu prietena mea.
—Iartă-mă Iolanda, destul erai necăjită că te părăsise dacă îți ziceam că l-am văzut cu alta te-aș fi distrus.
   Are dreptate, eram extrem de supărată.
—Ai dreptate. am zis. Doamne, cum am putut să mă încurc cu un asemenea om?
    Ne-am terminat discuția și am plecat acasă.
Trebuia să mă pregătesc, mâine aveam o ședință cu noii acționari ai firmei.
     Am intrat în sală, alții colegi se aflau deja acolo. Am luat loc în capătul mesei iar acum așteptam să vină acționarii.
Aceștia au ajuns și au luat loc.
Să mă aflu la aceeași masă cu partenera lui Deacon nu era un lucru ușor de suportat.
—Bună ziua doamnă Iolanda, ea este doamna Joks Sophie, așa cum cu siguranță ați fost informată deține 25 % din acțiunile firmei. Eu sunt secretarul dânsei Lee Billy.
—Bună ziua și dvs doamnă Sophie și domnule Lee Billy. Mă bucur să vă reîntâlnesc și pe voi, vechi acționari a firmei care cu ajutorul prezenței dvs. s-a construit această firmă.
—Să trec direct la subiect. Deoarece dețin 25 % din acțiunile firmei mi se pare corect să mă implic în treaba firmei și aș dori să mi se pregătească un birou.
—Da, desigur. Avem ceva 3/4 liber. i-am zâmbit cu o plăcere falsă.
—Doamnă, nu cred că ne înțelegem. Un birou vreau nu un vestiar. O dată ce dețin 25% cred că îmi permit un birou mai mare decât cei care dețin 10%.
—Eu fac regulile aici, așadar faci cum spun eu. Ședință încheiată. Fiecare la muncă. O zi frumoasă!
—Cu siguranță va fi, alături de bărbatul care mă iubește și pe care îl iubesc zilele sunt minunate.
—Cu siguranță! am răspuns ieșind din încăpere.
   Am intrat în birou. Nervii pe care mi-a făcut sunt de nedescris.
Nici bine nu am scăpat de ea și dă buzna în birou.
—Doar pentru că ești nervoasă că Deacon te-a vrut doar pentru patul tău nu încerca să-ți verși nervii pe mine. spunea în timp ce înainta spre mine.
—Nici nu am nevoie de un astfel de oameni,am standarde mai ridicate decât dvs. Atât puteți? Doar bărbați care se culcă cu altele atunci când vă certați?
—Dacă mai spui o dată vorbele astea...
—Ce îmi vei face?
Aceasta nervoasă ieși din birou trântind ușa în urma sa.
În timp ce mă aflam în lift l-am observat pe Deacon la parter.
Am mers rapid spre el.
—Ce cauți aici Deacon?
—Trebuie să vorbesc cu tine.
—Ce mai avem noi de discutat?
—Nu te pune cu Sophie, îți va rău.
Cât tupeu?După tot ce mi-a făcut vine să-mi spună să stau departe de Sophie.
—Ou, ce surpriză dragule! De ce nu mi-ai spus că vi după mine? vocea lui Sophie se auzea.
L-a prins de mână pe Deacon dar acesta s-a ferit.
—Am vrut să fie o surpriză. a răspuns zâmbind.
Îmi venea să-i prind și să-i dau afară dar la muncă viața personală trebuia lăsată deoparte.
—Vino mai des poate urci și în birou.
Dacă nu avea privirea aia perversă nu-mi declanșa harababura din suflet.
—Ieșiți afară! Acum! le-am zis răstit iar privirile tutor se fixară spre mine.
Au ieșit și bine au făcut.
—Haideți la muncă, nu vă uitați la mine. Statul degeaba nu este plătit. am zis făcându-le semn să dispară.
—Sarah ( asistenta firmei) pregătește-i un birou doamnei Sophie, te rog!
—Am înțeles doamnă.
    Am terminat tot ce mai era de făcut la firmă și am plecat spre casă.
Lucy mă aștepta în fața ușii. Am intrat și ne-am dus în bucătărie să mâncăm ceva.
—Cum a fost?
—Sophie este unul dintre acționarii firmei.
—Ău, te descurci?
—Da. Deacon și a făcut și el apariția la parter. Mi-a spus să nu mă pun rău cu Sophie. Cât tupeu!
—Doar atât?
—Da.
     Lucy a venit și m-a îmbrățișat.
—Nu plânge draga mea! Iți e greu, știu cât te doare dar din iubire nu se moare.
   Mă durea, tot ce avea legătură cu Deacon durea. Acum să-l am aproape nu e ușor de suportat.
—Nu-ți mai rupe părți din suflet pentru oameni de nimic.
Și cu asta a plecat, lăsându-mă plângând la masă.
  Mă simțeam dărâmată din nou. M-am dus la baie să-mi spăl fața cu apă rece. Când m-am privit în oglindă omul fericit cu privirea călduroasă nu mai era în schimb am văzut un om care respiră dar nu trăiește.
   Dacă m-aș iubi puțin mai mult cu siguranță nu aș mai fi în starea asta.
Gândurile îmi erau împrăștiate, nu-mi dau seama cum mă voi descurca cu Sophie în firmă.
Noaptea a trecut foarte repede dar m-am odihnit bine.
Am ajuns la firmă mai devreme decât trebuia și am avut timp să-mi beau cafeaua în liniște.
   Sophie intră în biroul meu enervându-mă la culme faptul că nu bate la ușă.
—Unde te crezi femeie? Unde? La tine acasă? i-am zis eu ridicându-mă de pe scaun. Intri fără să bați la ușă, revinoți!
—Nu te crede atât de importantă încât să-ți cer permisiunea să intru. zise râzând.
—Ieși! m-am dus spre ea prinzândo de mână încercând să o dau afară dar aceasta se împotrivește.
—Ia mâna de pe mine!
—Ieși atunci!
Surprinzător Deacon intră și el.
—Tu ce mai cauți aici? Ești angajat și nu știu eu?
—Sophie, haide afară, acum! se răsti la ea.
    M-am așezat pe birou așteptând să iasă afară.
Ieșiseră afară dar Deacon reveni închizând ușa în urma sa.
M-am dus să trag niște fișe la xerox dar țipetele Sophie auzite din biroul său mi-au atras atenția. Cu siguranță se certa cu Deacon.
M-am apropiat de ușă pentru a asculta. Tot ce am înțeles e că Deacon dorea să se angajeze aici indiferent că Sophie vrea sau nu.
După ce discuția nu se mai auzea mi-am continuat drumul.