Din Sânge și Cenușă

Capitolul VII

                           IOLANDA

    Am ajuns la hotelul unde eram cazată de mai bine de 2 ore. Pe Deacon l-am sunat de câteva ori dar nu răspundea. Cred că este la mama sa. Stând și gândindu-mă cum să dau de el telefonul îmi bâzâi, am primit un SMS de la Deacon în care îmi spunea că este bine. Spune că nu poate vorbi, bănuiesc că are grijă de mama lui.
   Nu am mai lungit conversația, o ședință obositoare mă aștepta așadar trebuia să mă pregătesc pentru a nu face o impresie proastă.
Mi-am făcut un duș cu multă spumă exact cum îmi place și din rochiile pe care le-am adus am ales una neagră și plină de paiete care era puțin mai sus de genunchi.
Firma mi-a închiriat o mașină așadar nu trebuie să-mi fac griji că-mi vor îngheța picioarele.
    Mi-am prins părul repede în coadă și am ieșit rapid pe ușă, în 25 de minute începea ședința iar eu nici pe drum nu eram.
Am ajuns la clădirea în care avea loc întâlnirea și am rămas complet uimită de cât de mare și frumoasă este. Era toată învelită de oglinzi colorate.
M-am uitat repede la ceas, mai aveam 10 minute. Am urcat în lift. Înainte de a intra în sală i-am trimis o poză lui Deacon, îmi doream să vadă cât de fericită sunt.
         Ședința s-a terminat cu bine, l-am sunat pe Deacon dar îmi intra căsuța vocală. Nu înțelegeam ce naiba să întâmplă iar dintr-o dată un sentiment ciudat m-a cuprins.
Fiind foarte îngrijorată mi-am sunat prietena.
—Bună, Lucy.
—Bună, Iolanda.
—Ce faci?
—Bine, stau în pat mă uit la un film, tu, ce faci, cum ești?
—Bine, sunt bine. Dacă tot ești liberă nu vrei să dai o fugă până la Deacon acasă să vezi dacă totul este bine?
—Sigur, dar de ce?
—Il tort sun dar îmi intră căsuța și îmi fac griji.
—Mă pregătesc și plec te sun când ajung acolo.
—Mulțumesc mult, te pup, pa.
—Și eu, pa.
M-am așezat pe canapea așteptând telefonul lui Lucy.
După ce m-am foit cam o jumătate de oră m-a sunat.
—Bună, eu am ajuns dar nimeni nu este acasă.
Conversația noastră a fost întreruptă de o vecină care a intrat în vorbă cu Lucy.
—Ăăă, Iolanda.
—Da, ascult.
—Vecina ta mi-a un bilet pe care Deacon i-a lăsat-o acum apx. 5 ore, e pentru tine.
—Citește-l.
—Citez:,, Scuză-mă dar nu am avut altă cale, nu mă ură. "
     Nu înțeleg nimic, de ce se scuză, ce nu a putut face?Panica a crescut din ce în ce mai tare.
—Iolanda, mai ești?
—Da, da sunt aici. Doar atât scrie?
—Da, doar atât.
  Am sfârșit apelul. Eram foarte confuză. Cumva acest bilet este unul de despărțire? L-am sunat de nenumărate ori dar îmi intră căsuța. Mă face să cred că a dispărut.
       
            După ce am ajuns acasă am deschis ușa dormitorului iar pe pat era o micuță scrisoare și un trandafir.
Am luat rapid bucata de hârtie în mână, m-am așezat pe pat și am început să citesc. Ochilor mei nu le veneau să creadă ce văd.

   ,, Știu, știu că nu așa ar trebui să-mi iau rămas bun dar față în față ar fi fost mai multă durere. Nu meriți nimic din ce ți-am făcut.
Nu am vrut să plec dar altă soluție nu am avut sunt convins că tu crezi că asta e o scuză dar am făcut-o pentru binele tău, eu nu sunt omul potrivit pentru tine. Ți-aș aduce doar rău.
Ai grijă de tine. Fă-ți viața alături de un om vrednic de iubirea ta.
Iartă-mă,te rog nu mă ură!

  Lacrimile îmi cădeau pe obraji împotriva voinței mele, iar eu eram atât de neputincioasă.
Mi-aș șters obrajii, am luat cheile mașinii și am pornit spre necunoscut.
Conduceam încă ascultând melodia preferată a lui Deacon. Am simțit că nu mai pot conduce, sufletul meu era plin de agitație și m-am dus în singurul loc unde găseam liniște, la Lawson. M-am dus la singurul bărbat care m-a iubit cu adevărat, singurul care ținea la fericirea mea, la zâmbetul meu.
    —Știi, lumea este imensă, dar eu sunt complet singură, acum în suflet am un gol, Lawson. Nu pot să fac nimic. E ca și cum cineva îmi înfige un cuțit în inimă. Nu pot respira, nu pot striga după ajutor,mă înțelegi?
Mi-aș fi dorit să nu fi apărut în viața mea niciodată.
Mi-aș fi dorit să nu ajung să-l iubesc pe acest om.
         Îmi treceam mâinile prin păr neștiind ce să fac, cum puteam umple golul din sufletul meu?
Îmi simțeam ochii atât de obosiți. Am spre casă amintindu-mi de fiecare moment petrecut împreună.
Apartamentul acesta îmi făcea rău, aveam de gând să închiriez altul.
Am rupt fiecare poză găsită cu el, am rupt fiecare tricou de al lui găsit în șifonierul meu. Momentul mi-a fost întrerupt de sonerie.
Am deschis ușa sperând atât de tare că este Deacon dar era Lucy cu două meniuri de la Mc.
—Lucy, astăzi chiar nu am chef.
—Lasă că am eu. spuse cu zâmbetul până la urechi.
Mi-am dat ochii peste cap lăsând-o să intre.
—Și la ce film vrei să ne uităm astăzi?
M-am așezat lângă ea și i-am spus cu o privirea rugătoare.
—Te rog Lucy, astăzi nu am starea necesară.
—Aha, înțeleg, tu preferi să stai și să plângi pentru acel nimic.
—Pe acel nimic îl iubesc.
—Iar el nu.
Cuvintele ei mă dureau dar nu aveam cum s-o contrazic, era adevărul.
—Lacrimile tale le merită doar oamenii care te iubesc nu cei pe care îi iubești doar tu. a spus-o ea uitându-se la mine cu milă.
    Știam acest lucru dar totodată nu puteam să-l accept.
—Tu chiar nu știi ce înseamnă să iubești?
—Știu cel mai bine ce înseamnă să iubești, să-ți amintesc în ce situație mă aflu?
—Scuze, scuze că-mi descarc nervii pe tine.
—Nu-i nimic, ești nervoasă, tristă te înțeleg.
—Știi cei dureros? Eu m-am văzut cu el pentru tot restul vieții. Am crezut că vom îmbătrâni împreună. Cât de proastă am putut să fiu, am crezut în promisiunile sale.
—Nu te mai gândi, nu mai plânge, ești frumoasă, deșteaptă îți vei găsi un bărbat care să te iubească.
—Singurul care m-a iubit a fost Lawson.
—Adevărat dar nu e ultimul. Revinoți, nu te distruge cu mâna ta.
—Ai dreptate. am spus în timp ce-mi ștergeam obrajii cu un șervețel. Haide să ne uităm la un film.
—Oh, credeam că nu o mai spui.
      Ne-am uitat la un film romantic și după am pregătit cina.
Seara ne-am pus în pat căutând un apartament, voiam să mă mut cât mai repede lăsând amintirile cu el în urmă.
Am dat peste unul puțin mai spațios decât acesta care mi-a plăcut enorm. Am sunat chiriașul și mâine după ce termin la serviciu aveam să ne întâlnim pentru acte.
          Mă aflam în fața blocului unde era apartamentul. Un om bătrân și înalt mă aștepta.
—Bună ziua, eu sunt Iolanda Jones.
—Bună ziua eu sunt Jake Smith.
Mi-a prezentat apartamentul, eu eram foarte încântată.
Mâine aveam să-mi aduc lucrurile.
Domnul Smith mi-a înmânat cheile și a plecat lăsându-mă să mai privesc pe aici.
Șeful mă suna, ceea ce nu se întâmplă prea des așa că am răspuns puțin speriată.
—Alo, bună ziua!
—Bună ziua Iolanda! Te-am sunat să-ți spun că trebuie să vi la birou, avem de discutat ceva.
—Am făcut ceva grav. am întrebat eu simțind cum palmele îmi transpirau.
—Nu, nu, stai calmă. Tu vino să vorbim.
—Am înțeles, vin acum.
Am pornit spre firmă, debea puteam ține volanul din cauza palmelor ude.
Am bătut la ușa șefului acesta spunând să intru.
—Ia loc, te rog.
Am luat loc iar mâinile mele au început a tremura.
—Felicitări, ești noul director al firmei.
Am rămas cu gura căscată iar euforia își făcu loc în sufletul meu. Eu, eu directorul unei firme? Îmi venea să dansez de fericire.
—Nu spui nimic sau nu te încântă?
—Oh, ba da doar că sunt atât de surprinsă.
—Reprezentanții cu care te-ai întâlnit în New York au fost fost foarte mulțumiți de tine, de felul în care ai reprezintat firma în așa fel am fost decis că nimănui din această firmă nu i se potrivește această funcție decât ție.
—Wow, mulțumesc mult. am spus cu zâmbetul până la urechi.
  Am făcut ce era de făcut și am plecat acasă fericită de postul primit.
Mi-aș fi dorit să fie și Deacon aici pentru a petrece împreună.
Nu, nu mai trebuia să mă gândesc la el, nu aveam să stric ziua aceasta bună.
Am comandat o pizza și am deschis o sticlă de vin bucurându-mă de noul meu post.