𝕵𝖚𝖗𝖓𝖆𝖑𝖚𝖑 𝖚𝖓𝖚𝖎 𝖚𝖈𝖎𝖌𝖆ș î𝖓 𝖘𝖊𝖗𝖎𝖊

30 octombrie 2021

Dragă jurnalule,

Astăzi Iacob a devenit fachir. Pielea lui mi-a înghițit toate cuțitele din casă, aproape că nu le mai găseam îndată ce-mi scăpau din mână în burta lui gigantă cât Gara de Nord din București. Omul ăsta parcă n-avea început și nici sfârșit. A fost nevoie de două mese lipite una de alta, să-i poată susține masivul corp unsuros și puturos. Să nu uit, Kusky, câinele meu, merită și el o porție! Mâine e ziua lui, și nu știu dacă să-i păstrez din ceafă, sau să-i opresc din pulpa piciorului.

L-am făcut sushi, dar asta nu înainte să mă implore în lacrimi să-l iert și să-i dau drumul, că îmi jură că n-o să spună la nimeni. I-am răspuns să stea liniștit, că n-am ce să-i iert, nu mi-a greșit cu nimic, ci doar mă plictiseam și-mi doream să petrecem timp frumos împreună.

Aparent nu e așa bun cum lăsa să se vadă. Nu-i deloc tipul de gașcă pe care mi-l imaginam. S-a îngrozit tot, când i-am mărturisit. Capul lui va fi piesa principală din seara asta. Sunt atât de încântat și de mulțumit de mine. Dintotdeauna mi-am dorit să sărbătoresc Halloween-ul așa cum se cuvine, nu ca un wannabe care se preface că dulciurile în forme caraghioase în frunte cu omulețul de turtă dulce bagă frica în copii. Aproape că i-am transformat capul într-un felinar de Halloween. I-am scobit frumos ochii, i-am pilit dinții pe rând. La față mi-a fost mai greu, arăta prea inofensivă, a avut nevoie de ceva ajustări.

Ce femeie nenorocită! Nu mă așteptam să îmi facă una ca asta. Se pare că proasta și-a anulat totul pe ziua de azi să petreacă mai mult timp cu nepotul ei mic și nesuferit. Nu-mi plac de nicio culoare copiii, poate doar de roșu, dar n-am avut încă ocazia. Uite o idee bună, ar trebui să încerc.

To Do: Cum reacționează un copil după ce află că n-o să se mai întoarcă niciodată acasă? Interesant de văzut!

Trebuie să aflu neapărat cum se prepară urechile. Ale Sandrei aveau o textură neplăcută, se mestecau greoi și aveau gust de cauciuc. Ce risipă! Nu vreau s-o dau în bară și de data aceasta.

Acest capitol este dedicat celei mai înfocate cititoare a cărții, @XadOrah! Sper să-ți placă, deoarece am lăsat totul și l-am scris cu gândul la tine. Te îmbrățișez, draga mea! 🤗☺️