tot ceea ce stelele nu le-au spus constelațiilor

cambridge

Ben poartă același palton de când avea saispe ani. Îl agață în cuier. Își aruncă adidașii după ușă, unul are talpa dezlipita, clipocește și-l enervează. Șosetele negre îi sunt slinoase, dar nu se obosește să le scoată pentru că pardoseala e rece. Se repede lângă ferească și încearcă să ochească Carul Mare.

Ben se află într-o stare de plutire, se învârte între universuri și i se pare că a trăit o eternitate extrem de lungă. Are aceeași formă pe care o avea la saispe ani, brațe lungi și subțiri, tors mic, scurt și lat, un pic de burtă, care era de obicei goală, picioare lungi și slăbănoage, genunchi noduroși. Dar nu era înalt, i-ar fi plăcut să fie înalt. În fine, Ben plutește. Nici nu mai știe încotro, poate spre cambridge, dar abia s-a întors de acolo. Poate a uitat ceva.

Și într-adevăr, se prea poate. Ben uită multe lucruri, a uitat de ziua soră-sii, de acum o săptămână, i se pare că a fost vineri, dar nu putea fi sigur, a trecut așa de mult de atunci.

Ben nu crede că mai e posibil să simtă ură sau iubire, deci se scufundă într-o stare de nepăsare adâncă, în timp ce se uită la stele. Când vorbește cu mintea lui, schimbă de obicei întrebări retorice. Ce-ar fi dacă am fugi la mare? S-ar întreba el. Nu, urăsc marea, aproape. Atunci, ce-ar fi să ne luăm o mașină? N-am bani. Poate ne-ar prinde bine niște alcool? Nu, mâine am cursuri.

Ben iubește cambridge, este singurul lucru de care se agață cu toată determinarea lui. Îi place și fata grasă, care stă cu două rânduri mai în față, care bolboroseste mereu de emoții când o întreabă cineva ceva și care este prima care-și ridică mâna când se pun întrebări în același timp. Îi place, bănuiește, părul ei, foarte drept și ars, îmbâcsit de tot felul de nuanțe de culori nebunești, care nu-și au locul în păr, cum ar fi maro, negru, galben.

Ben crede ca și ei îi plac stelele, e ceva franțuzesc în ea, francezilor le plac stelele, ei le-au inventat (c'est pas vrai, ar spune ea). Dar Ben nu plănuiește să facă nimic în legătură cu pasiunea lui, se vor întâlni, precis (precis) când se vor afla în formele lor interstelare. El ar fi un soare, iar ea, o întreagă galaxie. Care le mănâncă pe celelalte. Îl încânta acest gând, abia aștepta să moară.