CreepyPasta:Gardianul lui Slender

Memories

Pana a doua zi dimineata am stat pe canapeaua din sufragerie,adancita in gandurile mele,regretand cu amaraciune pactul pe care il facusem cand mi-au disparut parintii.

#Flashback#

O fata scunda,subtire,imbracata cu o rochita roz dantelata si cu coditele impletite,legate frumos cu fundite statea rezemata de perete.Plangea incontinuu privind limbile ceasului care anuntau ora opt.Era singura in casa de ceva timp incepand sa devina agitata.Nu ii placuse sa fie niciodata singura,fara prieteni sau fara parinti si ii placea sa zambeasca pana si la cele mai mici lucruri care ii incantau copilaria.

Insa acum zambetul acela cald pierise,fata stergandu-si lacrimile cu coltul fustei.Cum isi rezema capul de perete incepu sa auda o voce tremurata,ca un ecou.Dar nu rasuna in mintea ei ci in casa.Speriata isi stranse genunchii la piept si se uita spre usa care incepu sa scartaie,deschizandu-se incet,si cu fiecare secuda inima fetei se zbatea nebuneste.Dar nimeni nu era in prag.Se ridica curioasa pentru a inchide usa.O adiere facu pletele ei sa danseze incet si vocea rasuna din nou.

"In spatele tau."zise ecoul si cand se intoarse vazu o umbra a unui corp aruncata pe perete ce ii zambea.Primul instinct fu sa se indeparteze.Se intoarse pe calcaie gata sa o ia la goana cand se izbi de cineva.Nu parea a fi unul dintre parintii ei din moment ce persoana respectiva parea sa aiba aceiasi varsta ca fata.Din contra era un baiat blond.Era vizibil plictisit si nu parea sa aiba vreo intentie.O prinse pe fata de mijloc si in ciuda faptului ca se zbatea o duse aproape de umbra care astepta linistita,apoi se aseza pe canapea.

"Cred ca parintii tai nu se mai intorc".sparse vocea tacerea chicotind.Pe trupul negru se contura un zambet larg si corpul se scurse pana arata ca o balta de smoala.Inainta pana ce ajunse la picioarele fetei apoi se intise pentru a o putea privi  cu ochii lui albi si sticlosi.

"Iti vrei parintii inapoi?"intreba umbra.

"Da"raspunse acesta imediat.

"Ai face orice?"se auzi din nou glasul subtire.

De data asta ezita incercand sa-si dea seama la ce se refera dar nevrand sa il supere,dadu din cap afirmativ.

"Bun atunci.Parintii tai sunt la mine.Daca ii vrei inapoi.."ii intinse o foaie pe care erau scrise diferite adrese si nume.

"Ce ar trebui sa fac?"

"Omoara toti oamenii de pe acea lista.Daca refuzi inseamna tortura cruda pentru unul din parintii tai."

Ramase socata de ceea ce ii cerea.Niciodata nu isi dorise sa omoare pe cineva nevinovat deoarece ea considera ca avea un suflet pur iar o astfel de fapta ar fi fost capatul inocentei sale.Dar accepta.Si din acea zi incepu sa macelareasca cu sange rece oamenii,fiind atent supravegheata de blond pentru a-si salva parintii.

#End Flashback#

M-am trezit brusc cu imaginea tatei in minte.Cat aveam sa mai omor pentru a-mi recupera familia?Eric cu siguranta ma putea lamuri din moment ce fusese trimis de umbra.Am urcat incet treptele,impiedicandu-ma,ca de obicei,pe la jumate.Eric se pare ca era matinal caci se plimba pe hol cand m-a vazut si s-a oprit.

-Neata.S-a intamplat ceva?ma intreaba privind rasaritul soarelui.Mereu evita contactul vizual.

-Nu intentionez sa mai cooperez cu seful tau pana nu ma asigur ca intradevar parintii mei sunt bine.am spis incet pentru a nu-i trezi pe ceilalti.

-Este imposibil sa-i vizitezi.Nu iti este permis.

Vorbea calm,pe un ton rece si nepasator care ma enervase mereu.Desi ne intalnisem prima oara la mine acasa,si aveam aceiasi varsta mereu fusese mai retras,serios si parea ca orice subiect il plictisea.

-Ok,atunci vreau sa-l sun.zic hotarata batand cu piciorul in podea,un gest cam copilaresc.

Eric nu ma contrazise si o doua oara.Scoase telefonul din buzunar,forma un numar si-mi spuse repede:

-5 minute,nu mai mult.

Am dat din cap asteptand sa aud vocea tatei.Nu realizasem cat de tarea imi batea inima la gandul ca voi auzi o voce familiara dupa atata timp.Cand in sfarsit raspunse vocea lui era mohorata si mai profunda.

-Tată!?zic eu panicata fiind cat pe ce sa scap telefonul din maini reusind sa-l prind.

-Ace,tu esti?Unde te aflii?Esti bine?ma intreba ingrijorat.Aceleasi intrebari care mi le punea mereu cand eram mica.

-Te-as putea intreba acelasi lucru.Te-au maltratat?

La ultima intrebare nu raspunse.Era clar ca era agitat si incurcat.

-Nu,scumpo sunt bine.

Mi-o spuse tremurat semn ca mintea.Cand sa continui cu intrabarile Eric care pana atunci ascultase discutia mea cu mare interes imi smulse telefonul si pleca agale pe scari spre bucatarie.
Scz daca nu am mai postat de ceva timp si stiu ca nu se intampla foarte multe lucruri in acest capitol.Multumesc si pentru cele 700 de vizualizari.Pup :*