Dragoste demonică

Capitolul 32

Stand rezemata de unul dintre peretii custii în care era tinuta captiva, putea simti prin bluza caT erau de reci barile acelea.Uratul Horus care o rapise tot continua sa ii aduca de mancare doar ca Lisa refuza sa manance, chiar daca era extrem de slabita. De doua zile nu mai pusese mancare în gura, doar niște apa cat sa nu lesine. În cușca aceea efectiv erau tavi pline cu mancare gata sa fie devorata.

Trebuie sa existe o cale de iesire de aici, continua sa isi spuna fata.Dacă nu scap cat mai devreme de aici, s-a zis cu o ocazia mea de a-l salva pe Zenos.

Numai gandul ca ar fi putut rata aceasta ocazie era ca o sageata ce ii strapungea inima.De frustrare incepuse sa traga de doua dintre bari cu toate putere sa, urland:

Lasa-ti-ma sa iesss!!!!

Nimeni nu era acolo și chiar dacă ar fi fost cu siguranță nu s–ar fi obosit s-a o asculte pe Lisa. Cat timp dânsa era în cușca ei erau in singuranta.Era clar, le era frica de ce era capabila sa faca. Era singura ființa în stare sa il salveze pe Zenos iar ei stiau asta.Nu isi putea imagina cum au aflat Horusii de planul lor dar asta nu prea mai avea importanta.Dat ca nu avea voie sa o raneasca, se multumeau cu a o tine captiva cateva zile pana cand avea sa treaca eclipsa Solaris iar odată cu ea și șansa lui Zenos la salvare.

Cum as putea iesi de aici?

Pentra a miia oara Lisa incepuse sa analizeze camera în care se afla cu speranta ca ar fi putut gasi vreun obiect ce ar fi putut sa o ajute sa evedeze din acel loc.Ajunsese să cunoasca acel loc mai bine decat propria ei casa, dar rezultat era mereu acelas, nu putea evada.
- Trebuie sa existe o solutie!Nu pot ramane prinsa aici, nu asa!

Atunci mintea îi fu strafulgerata de o idee nebuneasca.Isi adusese aminte de seara din padure, cand ea si Iva fusesera gasite de o gasca de Horusi iar Iva reusise sa ii cheme pe ceilalti cu putere mintii, daca si Lisa ar fi putut face la fel? Dacă ar fi putut sa le trimita măcar unora dintre ei un mesaj, un indiciu cu locul în care se afla? Suna nebuneste dar cand suntem disperati, lucrurile nebunesti sunt ultimile optiuni asa ca se aseza pe podea, cu picioarele incrucisate și cu spatele drept punandu-si mainile pe genunchi incepu sa isi spuna singura în gand:

Un hambar vechi, un geam spart într-una dintre parti, mult în afara PayTown-unului. Nu îi era greu sa deduca asta. Cunoștea cam mare majoritate a cladirilor din jurul PayTown-unului iar conform memoriei sale, niciuna nu se potrivea cu cladirea în care se afla acum.

Continua sa isi repete asta în gand, ca si cum ar fi incercat sa trimita un SMS doar ca fara telefon.In timp ce isi repeta in gand aceste informatii, incearca sa se gandeasca la cine ar fi trebuit sa ajunga. Se gandi la Iva și la momentul lor dinaintea luptei impotriva grupului de Horusi, apoi la Zac si la zambetul sau viclean dar care îi face mereu sa rada pe ceilalți iar apoi se gandi la David, la parul sau blond și ochii albaștri stand pe motocicleta sa iar de spatele sau statea lipita Lisa.După cateva incercari nereusite, Lisa era gata sa renunte, era evident ca lipsa mancarii o adusese aproape de nebunie. Adica deja credea ca detine puteri paranormale doar după doua zile de stat în preajma unor demoni, asta era mai mult decat absurd. Se oprise din repetat acele cuvinte, incercand sa se ridice în picioare, doar ca în loc de asta, văzut negru în fata ochilor lunecand ușor pe o parte pana cand simți răcoarea podelei pe obrazul sau stang, după aceea, nu mai simți nimic.