Dragoste demonică

Capitolul 27

Chic adormise mai ceva ca un copil mic, tinand-o pe Iva de mana exact cum isi tine un copil speriat de intuneric mama. Indiferent cat de mult si-ar fi dorit sa poata sta langa el..sa il priveasca, sa il analizeze...inca nu avusese de stire de la David, deci cautarea Lisei nu mergea chiar asa de bine. Iva gasise niste foi de hartie si un pix aruncate pe masa de langa patul lui Chic, asa ca fata decisese sa ii scrie un mesaj ca atunci cand avea sa se trezeasca, sa stie ca nu a fost lasat singur, din nou..

Desi avea mai multi ani decat multe persoane stiu sa numere, scrisul inca nu era unul dintre punctele forte ale Ivei, totusi, fata incerca sa fie cat de realista posibil.

"Chic, mi-as fi dorit sa fiu aici cand te-ai fi trezit, dar un lucru important are nevoie de atentia mea acum. Nu am avut puterea sa iti spun asta cat timp ai fost treaz, nu as fi rezistat sa-ti vad ultima picatura din viata scurgandu-se din trupul tău deja prea fraged. Sper ca la citirea acestui mesaj, mintea sa iti fie limpede. Lisa a fost rapita,.... dar înainte sa fugi din spital, stai si asculta-ma. A fost rapita dar stim sigur ca individul care a rapit-o nu ii poate face rau. Probabil te intrebi de unde putem fi siguri de asta, ei bine...sunt niste lucruri pe care va trebui sa le afli... candva..dar asta nu e momentul potrivit. Te rog, doar ramai in spital si fa-te bine, asta e ceea ce si-ar fi dorit Lisa. Lasa cautarea ei in seama noastra, iti promit ca vom face tot ce ne sta in putinta pentru a o gasi in cel mai scurt timp posibil, cu multa ingrijorare, Iva."

Dupa ce termina de scris biletul, il asezase pe masuta acea si tragandu-si usor mana din stransoarea lui Chic, iesi val vartej din incapere. Venise pornita cu gandul sa ii dezvaluie lui Chic tot adevarul legat de ei, de lumea asta plina de haos dar pleca prin a-i spune printr-un bilet ca Lisa fusese rapita. Nu era tocmai cel mai bun rezultat, nu? Ar fi trebuit sa ii spuna adevarul, dar pur si simplu nu a putut iesi din corpul sau. Vazandu-l pe Chic in starea aceea, plin de tuburi și înțepat de mai mult ace cu vânătăi si rani deschise pe tot corpul, Iva nu crezuse ca ar fi putut face fata. In plus..timpul petrecut cu el a trecut atat de repede...Chic era o gura sparta pentru ca vorbea non stop, dar Iva era cel mai bun ascultator, admirand faptul ca povestes-te din suflet. Parea a fi si una dintre singurele persoane care ii vedeau adevarata inteligenta. Era o persoane cu o carisma ciudata, dar pe care daca ajungeai sa o intelegi, nu avea cum sa nu te vrajeasca. Ultimele ore petrecute cu Chic au fost ca o mica si placuta pauza de la tot ce se intampla in realitate. Acum avea un motiv in plus pentru care sa lupte contra Horusilor. Chic.

Ajunsa la parter, trecuse prin fata babutei de la receptie care se uita la ea cu ochi terifiati. Era asa de speriata incat Lisa ar fi putut jura ca nu respirase pana cand nu iesise din raza ei vizuala. Fata îi aruncase doar o privire rapida, avea mintea împărțită în atat de mult locuri incat atentia ei pentru realitate diminuise drastic. Iesita afara din spital, o briza de aer rece ii atinsese fata ceea ce o adusese putin cu picioarele pe pamant. Din fericire pentru ea dar si pentru Bobby, Lyla era inca in fata spitalului, intr-o stare la fel de perfecta ca o piesa de muzeu. Sarise imediat la volan pornind spre localul lui Bobby, trebuia sa ii lase masina si sa se intalneasca cu ceilalti. Scotand telefonul, il apela pe David.

Ati gasit vrea pista?

Nimic inca, am verificat toate cladirile parasite din jurul PayTown-ului.

Acum unde sunteti?

Pe autostrada, ne intoarcem in oras. Trebuie sa venim cu un plan, timpul trece dar noi ramanem pe loc.

Asta poti s-o mai spui odata. Veniti direct la Bobby's, ne intalnim acolo si stabilim un nou plan.

Bine atunci, ne vedem acolo.

Iva o condusese pe Lyla doar in stări de urgență, cum a fost accidentul lui Chic spre exemplu, iar asta a impiedicat-o din a admira frumusetea masinii in sine. Adica interiorul acela din piele rosie era pur si simplu superb, volanul mare dar usor de intors, iar faptul ca era decapotabila iti dadea impresia ca zburai, nu ca era intr-o masina. Nu putu sa nu se gandeasca cat de distractiv ar fi fost sa poate calatori cu Chic si ceilalti vara la mare intr-o masina de genul asta. Numai gandul la posibilitatea de a trai fara a avea grija zilei de maine, fara a fi mereu in garda din cauza unui razboi ce ar putea izbucni in orice secunda, ii lipi un zambet trist pe fata. Avea sa lupte cu toate fortele pentru a face din acel gand frumos o realitate.

Ajunsa in fata la Bobby's, batranul proprietar iesi pe usile localului ca din pusca, cu frica imprimata pe fata. Lyla pentru el nu era doar o masina, era mult mai mult de atat.

Hei Bobby, ti-am spus ca o voi aduce intacta.

Doamne Iva, multumesc lui Dumnezeu. Am fost atat de speriat, eram ferm convins ca nu stii cum sa te comporti cu ea si ca sigur aveai sa o strici intr-un fel sau altul. Ma bucur din suflet ca m-am inselat.

Batranelul incercase sa cuprinda lunga capota a masinii intr-o imbratisare, ba chiar mai mult, chiar pupase capota masinii.

Nu voi lua asta personal, Bobby! Nu avea cum sa nu se simta putin jignita stiind faptul ca Bobby nu avea incredere deplina in ea.

Dar nici nu trebuie Iva, doar imi faceam griji pentru copilul meu, atata tot..

Iva incercand sa mimeze un zambet pentru a-l asigura ca totul e bine, spuse:

Multumesc Bobby, acum...mai e oferta cu milkshake-ul de pere inca valabila?

Zambetul lui Bobby se largi atat de mult incat ajunsese sa ii ocupe efectiv jumatate de fata. Era un zambet viclean si mandru in acelas timp, ce ar fi trebui sa exprime ceva de genul "Hoho, normal ca e inca valabila!" si asa intrara amandoi in local, asteptand sa ajunga si restul echipei. Mai erau patru zile pana la eclipsa, iar Iva statea cu fundul pe scaun, savurand un milkshake. Nu era cea mai buna actiune posibila, dar chiar si supereroii au nevoie de pauze, nu?