Dragoste demonică

Capitolul 7

Cu siguranta nu se astepta la un asa raspuns. Stia ca e ceva in neregula cu ei, stia ca nu sunt oameni, dar demoni? Demonii chiar existau? Iar daca existau cum de aratau...asa. Erau atat de multe intrebari care aveau nevoie de raspuns, dar din cauza shock-ului, Lisa se limita a spune doar:
- Poftim?

- Linsites-te si proceseaza informatia Grey, stiu ca ai multe intrebari, la unele iti vom si răspunde, spuse David pe un ton destul de calm, ceea ce in urechile Lisei suna total gresit.

Desi era sub stare de shock, in sensul in care azi dimineata se trezise sa mearga la scoala ca un copil normal, dar nu avea habar ca avea sa se intoarca dupa ce a vorbit cu niste adevarati demoni care sunt extrem de puternici si care isi schimba culoarea ochilor asa cum isi schimba un chel perucile. Odata ce a prins aceasta ocazia, avea sa profite de ea, de aceea incepuse cu cea mai importanta intrebare, din punctul ei de vedere:

- E real sau e vro prostie de vis?

Zac o ciupi , usor cat sa nu o doara dar destul de tare cat sa simta.

- Auch, asta pentru ce a fost?

- Ai simtit-o?

- Da Zac!

- Atunci inseamna ca nu visezi.

Zac continua sa se comporte ca un om , ei bine, ca un demon serios, ceea ce cu siguranta nu ii statea in fire.

- Ok, dar...cum e posibil? Adica , demoni? Pe bune? Creaturile astea nu exista doar in biblie sau ceva de genul?

- Ai fi surprinsa de cat de multa realitate se ascunde in cartea pe care voi o numiti "Biblie", spuse David.

Asta era o alta arfimatie care nu facuse altceva decat sa bage frica si mai tare in Lisa, si pentru a ne intelege, Lisa simtea frica pana in maduva oaselor.

- Sa spunem ca va cred, ca accept toate chestia asta cu Demonii si biblia si toate cele, de ce sunteti pe pamant? Si de ce aratati ca niste persoane normale? Nu ar trebui sa aveti coarne..si si..cozi sau furci in maini?

David si Zac se holbara la ea ca la un chinez care incearca sa ii explice unui american ca nu are boabe de orez in loc de ochi.

- Stai putin , asa isi imagineaza toata lumea ca ar trebui sa arate un demon? , intrebase Zac.

- Pai cam asa va descrie biblia..Lisa incerca sa arunce vina din poalele ei, adica nu voiai sa te pui prost contra ununi demon, nu??

- Cartea aia vad ca na înjosește din ce în ce mai mult, coarne și furci? Suntem demoni, nu avem grija de oi sau vaci. In glasul lui Zac se simțea putina ura pentru tot ceea ce insemna uman , asta incluzand-o si pe Lisa, bineinteles.

- Noi nu avem trupuri, suntem deghizati precum niste persoane normale. Tu ne vezi ca niste oameni perfect normali, dar asta se intampla din cauza ca noi vrem ca tu sa vezi asta, ci nu adevarata noastra intruchipare.

- Asta are sens, spuse Lisa mai mult din frica.

- Lisa, nu e nevoie sa te sperii , suntem tipii cei buni, stiu ca poate toata povestea asta e in antiteza, adica niste demoni care iti spun ca sunt buni, nu suna a adevar,nu? Dar in realitate chiar asa e. Nu suntem singurii demoni pe pamant, mai sunt cativa ca noi, legati de aceiasi persona prin acelas tatuaj. Tatajul il folosim pentru a ne recunoaste intre noi, pentru a sti ca suntem de aceiasi parte. Apoi sunt ingerii..cei care sunt trimisi pe pamant pentru a ne captura si a ne duce inapoi..

- Inapoi...unde?

- In infern.

Lisa inghiti in sec. Deci infernul exista. Oare ea avea sa ajunga vrodata acolo? Era o persona care merita sa ajunga acolo? Spera din tot sufletul sa nu fie.