Dragoste demonică

Capitolul 12

Un sunet asurzitor o trezise de data asta pe Lisa. Obrazul ii era lipit de un material ce ii zgaraia obrajii, iar la simtirea acestei senzații, fata nu putea sa nu se intrebe "Cum de pot simti lucrurile ce le ating, dar nu pot sa le misc?" dar nici nu incercase sa gaseasca raspuns deoarece avea treburi mai bune de facut decat sa isi dea seama cum functioneaza toata treaba asta cu calatoria in timp. Se ridica in picioare si observase ca in jurul ei era intuneric, singura sursa de lumina fiind razele soarelui ce patrundeau printre niste gratii ce se aflau cativa metri mai in fata. Deodată tavanul începuse să tremure și urlete puternice se auzeau de deasupra capului Lisei, urlete ce erau departe de a fi pasnice. Parea sa fie o adevarata tribuna acolo, iar culmea, Lisa se afla exact sub ea ( in acel moment era recunascatoare ca nu avea un corp ). Cu siguranta toate persoanele acelea nu erau adunate acolo pentru a vedea vreun meci de fotbal, deoarece toate strigau: "Moarte, moarte!". Dat fiind ca nu avea nimic de pierdut, Lisa hotarase sa treaca prin gratiile acelea ce o desparteau de lumea din exterior, dand direct in mijlocului unui camp de lupta enorm ce era inconjurat de mii de persoane ce cereau prin strigate moartea unuia dintre luptatori. Lisa nu putea sa nu priveasca uimita toata scena aceea si din reflex se lipise de marginea arenei, nu cumva sa fie prinsa in mijlocul luptei, ceea ce din punct de vedere fizic era imposibil, dar mai bine sa fim precauti. Lupta ce se desfasura acolo nu parea a fi prea echilibrata, din ce isi dadea seama Lisa, era o lupta trei la unul. Un barbat scund de statura, cu pielea alba de zici ca nu vazuse soarele pana atunci si plin de cicatrici. Celalalt barbat era mai corpulent si cu un ten al pielii mai inchis decat tovarasul sau. Ambii purtau un coif pe cap ce le acoperea fata aproape in intregime, o armura fără maneci iar partea de sus a picioarelor le era acoperita de un fel de fusta facuta din diverse bucati de piele dura exact asa cum mai vedeai in filme istorice. Ambii aveau un scut rotund si greu in mana dreapta in timp ce barbatul mai scund avea o sabie iar cel mai corpulent avea ceva ce semana cu un buzdugan cu acea bila cu tepi la un capat. In picioare aveau niste sandale care continuau pana la genunchi sub forma unor fire subtiri din piele. Sub genunchi se incheiau cu un nod. Pe langa acesti doi barbati, mai era si o femeie, sau un barbat cu sani, luati-o cum vreti. Aceasta era imbracataa exact ca cei doi barbati, singura diferenta fiind armura ce avea forma sanilor unei femei. Drept arma de lupta aceasta avea o sulita putin mai lunga decat ea. Aceste trei specimene formau echipa numarul unu, in timp ce echipa numarul doi parea a fi formata doar dintr-un sing...."nu se poate, asta nu-i real", isi spusese Lisa scuturandu-si rapid capul de cateva ori. "Nu,nu,nu,nu. Asta nu se intampla acum." Cunostea oriunde parul acela lung si blond. Chiar daca fata ii era acoperita aproape in totalitate de prostia aceea de coif, nu putea confunda perechea aceea de ochi albastri electrizanti cu nimic altceva. Era destul de evident, barbatul ce urma sa se bata impotriva celor trei era David. Corpul sau parea sa fie si mai musculos decat Lisa si-l amintea in realitate. In timp ce il privea, inima fetei nu avea cum sa-ti mentina un ritm constant, deoarece David, chiar si in acea ipostaza, trezea la viata interesul Lisei pentru sexul opus. Fata spera sa nu se intample, dar in adancul inimii sale stia ca avea sa vina si clipa asta, inca din momentul in care se trezi in realitatea lui Zac, stia ca David urma, doar asa trio-ul ar fi fost complet. Deci de data asta sarise peste toate intrebarile ce o bantuisera inainte, incercand inca de la inceput sa inteleaga viata lui David si ce fel de persoana a fost in timpul existentei sale terene. Un corn suna, indicand faptul ca lupta incepuse, fapt ce o nedumeri pe Lisa, deoarece David nu avea nici scut si nici vreo arma pentru a-si putea ataca inamicii ce era mult prea multi la numar si pareau al naibii de feroci. In momentul in care cei trei pornira din loc spre David, Lisa vazuse o scantaie in ochii sai de parca era excitat de ideea ca urma sa lupte impotriva lor. Oare el se simtea bine facand asta? Sa lupte si sa-si riste viata pentru ce? Pentru a amuza miile de oameni ce erau prezenti in arena aceea? Fata nu stia daca era un pret corect. Intre timp, lupte incepuse. Primul a se arunca in lupta fu barbatul cu buzduganul. Incercase o lovitura la cap, adica voia sa il termine repede, dar spre marea lui surpriza, David se ferise de acea lovitura asa cum iti feresti tu fata de o minge de fotbal. Nu se oprea deloc, fiind intr-un continuu dans bine echilibrat pe cele doua picioare bine structurate ale sale. Bărbatul mai încerca cateva lovituri , dar niciuna nu isi atinsese tinta, lucru ce părea sa il frustreze nu numai pe el, dar si pe coechipierii sai ce probabil se asteptau ca David sa fie o prada usoara, dar aparent se inselasera in stil mare. Luptatorul incepuse usor usor sa oboseasca, fapt de care David profita insant. Se feri de o ultima lovitura chinuita, dandu-i doi pumni in stomac si un picior in rotula, facandu-l sa cada in genunchi in timp ce cu o mana facea presiune pe stomac. Vazand scena, toata tribunea sarise in picioare pentru a cere moartea barbatului, lucru pe care Lisa chiar spera sa nu il vada. Nu il cunostea destul pe David, dar era aproape sigura ca nu era un criminal, chiar daca are si el momentele lui cand chiar o sperie. Era incredibil cat de mult zgomot se putea produce in arena aceea. Erau acolo oameni de toate felurile, bine imbracati sau goi, plini de aur si bijuterii sau cersind o bucata de paine, granitele dintre nobili si tarani erau prea evidente in epoca aceea. Analizand tribunea, Lisa spera sa gaseasca macar o figura care sa ii poata da de inteles cam in ce perioada a istoriei se afla. Era destul de inutil sa se uite in tribuna, asa ca incepuse sa caute cu privirea locul acela cu cea mai buna vedere unde de obicei se asezau regii sau imparatii. Spre mirarea ei, chiar exista asa ceva. Era un fel de cort deasupra unei intrari sub tribune. Avea un acoperis alb din material textil si pentru picioare inalte pentru a putea tine constructia stabila. Sub acel..sa-i spunem cort, Lisa putea vedea cateva persoane, dar nu le putea distinge dat fiind distanta destul de maricica pana acolo, asa se decisese sa se aproprie putin. Dar inainte sa plece in aventura sa, David facuse ceva de care Lisa se temea, daduse un pumn fix in gatul luptatorului cazut in genunchi, lasandu-l fara aer. Dupa ceva timp fata ii devenise mov, iar corpul fata viata i se prabusi la pamant. Nu voia sa accepte ca David in realitate e un criminal, nu avea niciun sens. Il omorase pentru ca era obligat de circumstante, nu e ca si cum lui i-ar fi placut sa faca asta, desi in realitate, exact asa stateau treburile. Dupa ce uriasul cazuse, David tot cu mainile goale facuse semn celorlati doi luptatori sa se aproprie pentru a-si primi portia. Fata nu se simtea in masura de a judeca ușurința cu care David pusese capat omului aluia. Daca doar unul putea iesi in viata din acea arena? Nu era normal ca David sa lupte pentru viata lui? Probabil ca da, desi acum Lisa doar ii cauta scuze din cauza sentimentelor ce le avea pentru el. Trebuia sa se impace cu ideea ca David e un luptator ce ucide oameni la fel de usor cum respira. Era un gand macabru pe care spera sa il uite, desi sansele erau slabe. In timp ce lupta isi continua parcursul in care parea ca cei doi luptatori mancau bataie rau de tot, Lisa decisese ca trebuie sa isi cotinue drumul, asa ca o lua usor la pas pe langa peretii arenei, pana sa ajunga mai aproape de locul de unde persoanele importante vedeau lupta. Odata ajunsa in aproprierea locului, nu ii veni sa creada ce vazu sub acel cort. Pe un tron era asezat un barbat al carui corp era acoperit cu un material alb, exact asa cum purtau romanii in antichitate, afirmatie ce nu putea fi mai adevarata de atat, dat fiind faptul ca acel om era Julius Caesar. Nu stia cum ar trebui sa se simta, deoarece nu te poti pregati emotional pentru astfel de momente. Ar fi trebuit sa-i poarte ura pentru felul in care a condus Roma in timpul imperiului sau? Sau ar trebui sa-i fie mila de faptul ca avea sa fie ucis prin multipla injunghiere? Oricare ar fi fost, Lisa decisese ca nu avea importanta, deaoarece in maxim cateva ore David..avea sa moara..iar ea ar fi disparut din acea realitate, trimisa direct spre infern. Acum reusise sa deduca oarecum perioada in care se afla. Era in Roma al I-lui secol iar acea arena, luand in considerare dimensiule sale, ar fi trebuit sa fie Colosseumul. Trebuia sa fie sincera, se simtea destul de tare sa aiba ocazie de a vedea asemenea momente istorice, dar totusi, nu pentru asta era aici. Daduse sa se intoarca spre locul unde statea inainte, mergand lipita de zidurile Colosseumului, asta pana cand o sulita de 2 metri trecuse fix prin fata ei, sapand o mica groapa in zind, ramand blocata. Fata se opri instant, cu inima aproape iesita din piept, inghitind in sec. Da, era adevarat ca nu putea fi ranita fizic de nimeni si nimic, dar intr-un moment de genul nu ai timp sa poti realiza toate chestiile aceastea, asa ca pentru ea, aceea experienta fusese cat se poate de reala. Chiar credea ca fusese la un pas de moarte. Uitandu-se pentru a vedea cum se desfasoara lupta, din pozitia luptatorilor, singurul care ar fi putut arunca sulita era David, care se afla probabil la 150-200 de metri de Lisa. Puteai vedea ca e puternic, muschii dandu-ti de inteles, dar asta nu explica faptul ca tocmai ce aruncase o sulita cu o forta atat de mare incat aceasta patrunse intr-un zid aflat la 200 de metri de locul lansarii, ceva nu era curat la mijloc, era pur si simplu imposibil din punct de vedere fizic, dar totusi, nimeni nu vedea nimic ciudat in asta. Se grabise sa ajunga cat mai repede la locul ei inainte de a mai fi luata drept tinta de persoane ce in realitate nu o puteau vedea. Din ce parea, lupta era pe sfarsite. Barbatul mai scund avea fata plin de vanatai, fiind intins pe jos, iar femeia arunca lovituri obosite cu sabia, sperand ca macar una sa il atinga pe David, dar sansele erau destul de slabe, doarece acesta se mișca la fel de maiestuos ca la inceputul luptei, parand sa aiba rezerve nelimitate de energie. Era ori asta, ori faptul ca trebuia sa tina publicul in suspans, pentru ca la cat de repede il terminase pe primul luptator, ar fi putut foarte usor sa ii termine si pe ultimii doi, dar in felul acesta, miile de persoane s-ar fi revoltat din cauza unei lupte mult prea scurte si plictisitoare, cu un evident invingator inca de la bun inceput. David trebuia sa evite toate astea, daca tinea la viata lui, aratand publicului o lupta pe care acestia aveau sa o tina minte. Si din ce se vedea, planul ii reusea in stil mare. Storcea si ultimul strop de energie din cei doi oponenti, acestia cadeau, timp in care ar fi trebuit ca David sa le sfarseasca suferinta, dar nu facea asta, in schimb se intorcea spre public facand semn ca are nevoie de urlete, de entuziasm, de a vedea ca publicul e in extaz inainte ca lupta sa se sfarseasca. Si ce credeti? Publicul exact asta facea, era pur si simplu nebun dupa David, toti ii strigau numele ca si cum viata lor depindea de acel urlet, erau asa satisfăcuți incat se imbratisau de bucurie. Era ca si cum echipa lor preferata de fotbal ar fi castigat finala campionatului mondial, echipa in cazul acesta fiind David. Intr-un final, se decisese sa puna capat luptei. Furase sabia barbatului scund, facundu-i doua taieturi adanci pe interiorul coapselor, acesta folosind ultimile sale puteri pentru a scoate un ultim urlet de durere, inainte de a fi decapitat cu o singura lovitura precisa. Lisa se intorsese cu fata la zid si cu mainile la ochi. Nu era facuta pentru asaceva. Probabil oamenilor din aceea epoca, sa vada moartea unui luptator era ceva la ordinea zilei, dar pentru locul de unde venea Lisa, asta era considerat un act barbar si neomenesc. Desi nu ii placea ideea asta, usor usor incepea sa vada ce fel de persoana fusese David in timpul vietii sale, si pentru a fi sincera, nu ii placea deloc directia ce o luase aceasta situatie. Capul barbatului cazu pe pamant, rostogolindu-se pe stratul subtire de praf, moment in care efectiv fiecare persoana din Colosseum se ridica in picioare cu mainile in aer, fiind in culmea extazului din cauza mortii acelei persoane si din cauza fortei aratate de catre David, intr-un fel sau altul, publicul se mandrea cu el, erau mandrii ca avea ocazia de a-l vedea in actiune, era un fel de erou pentru ei, un erou ce ucidea pentru amuzament, halal erou, nu? Femeia ce mai ramasese stia ca destinul ii fusese deja scris, asa ca arunca sulita lui David, dandu-i de inteles ca voia sa fie ucisa de catre propria sa arma. Baiatul se uita la sulita de ii statea la picioare, fiind indecis daca sa accepte sau nu rugamintea din partea luptatoarei. Dupa cateva secunde de gandire, lua sulita in mana, strigand catre public: