Dragoste demonică

Capitolul 30

Seara trecu fara nicio intamplare anormala. Cu exceptia masinilor de politie care veneau si plecau din fata casei Grey si plansetele agonante ale mamei Lisei,nimic nu se intampla. Niciun atac din partea Horusilor, defapt, Horusii au fost mult prea linistiti. Nu doar ca nu s-au prezentat acolo incercand vreo miscare riscanta, Ty, David si Iva nici macar nu au fost capabili de a le simti prezenta prin imprejurimi. In liceu, ei simt mancarimi continue pe piele, ca si cum pielea le-ar fi acoperita cu praf, iar asta indica prezenta Horusilor in apropriere, circa la o raza de cativa km. Aseara, niciunul nu simtise nimic, adica Horusii nici nu erau prin apropriere. Asta nu promitea nimic bun, era un fel de "linistea dinaintea furtunii". Dupa ce soarele rasari, cei trei se intorsesera la Bobby's pentru a vedea daca prietenii lor erau inca acolo. Drumul pe strazile PayTown-lui ziua era mult mai monoton si plictisitor, magia si linistea acelor strazi aparea doar cand soarele lipsea de pe cer. In mai putin de zece minute ajunsesera in fata localului. Erau destul de siguri ca totul era bine, dat ca Bobby nu a sunat-o pe Iva pentru a-i da de stire ca cineva venise in cautare lui Zac si a celorlalti. Imediat de cum intrara, Gale si compania erau asezati in aceleasi locuri de seara trecuta, si nu doar, dormeau la fel de zgomotos si in exact aceleasi pozitii, pratic putem spune ca dormisera neintorsi, la propriu. Era destul de jenant, dat fiind ca localul nu mai era gol. Multi studenti din liceul lor treceau pe acolo pentru a-si bea cafeaua de dimineata, dupa care se opreau si admirau acele creaturi zgomotease intinse pe bancile din local. Unele dintre fete ba chiar le mai faceau si poza in timp ce se amuzat pe seama lor. Imediat dupa ce intrara, Bobby se repezi la ei trei alarmat:

- Iva, trebuie sa ii scoti de aici acum! Toti ceilalti rad si fac glume pe seama lor. Nici nu pot sa imi amintesc cati studentii le-au facut poze jenante. Si chiar ca da, ce au facut ieri de pot dormi in halul asta?...Bobby chiar parea a fi destul de agitat din cauza oaspetilor sai putin cam ciudati.

- A fost o noapte destul de lunga Bobby...spuse Iva cu un glas obosit. Oricat incerca sa auda asta, oboseala o prindea in urma, incercand sa ii inchida ochii cu forta.

- Bine Iva...dar tot trebuie sa iti iei pretenii de aici.

- Se rezolva Bobby, multumesc mult de ajutor...iti sunt datoare.

- Oho, chiar esti rugata sa nu uiti, spuse batranul chelner cu un glas amuzat in timp ce fugea inapoi spre tejghea pentru a-si servi coada de clienti ce il asteptau. Daca nu ar fi fost asa obosita, Iva ar fi bufnit intr-un ras copios vazand cat de leganat alerga Bobby din cauza putinelor kg in plus pe care le avea, asta si faptul ca era inalt cam unu saizeci.

Probabil David ii citise in gand ( de data asta nu la propriu ) deoarece se apucase sa trezeasca soldatii cazuti la datorie fix cu doua secunde ca Iva sa se apuce de facut acelas lucru. Ce a urmat a fost o scena destul de ciudata dar si previzibila in acelas timp. Dupa ce David reusise cu ceva efort sa il trezeasca pe Zac cu doua palme zdravane peste fata, acesta probabil ramasese cu mintea la lupte de ieri deoarece imediat cum se trezi sari in picioare cu pumnii in fata fetei, exact intr-o pozitie de lupta. Lumea ce astepta la coada ori murea de ras, ori de frica, dat fiin ca Zac le-ar fi putut arunca un pumn in orice secunda confundandu-i cu o gasca de Horusi ce venisera acolo pentru a-i ataca. Norocul tuturor a fost faptul ca David avea reflexele pregatite chiar daca si dansul era mort de oboseala. Reusise sa il prinda intr-un fel de imbratisare pe Zac fix inainte de a sari pe un grup de baieti cu gandul sa le arata niste miscari de karate. In timp de David incerca sa il impinga de acolo, Zac incerca sa treaca de David, strigand:

- Va arat eu voua, afurisitilor!!! De ce nu atacati acum, ha? V-a ajuns mintea la cap? V-ati dat seama ca nu puteti sa ne invingeti? Aveti noroc ca David nu are chef de bataie ca altfel praf va faceam. In timp ce striga asta tot incerca sa treaca de David, dar vazand ca ii era cam imposibil, cedase.

David, vizibil iritat de comportamentul prostesc al lui Zac, isi ceruse mai intaui scuze celor din local:

- Va rog sa imi scuzati prietenul, a avut o seara lunga...

Scuza la care adauga si Zac ceva.

- Ooo, stiti ce mai e lunga? Bata de baseball pe care o voi rupe de capetele voastre!!!!

La scuza venita din parte lui David, toate fetele din local aproape ca ramasesera fara aer. In ciuda faptul ca avea hainele unui care parea a fi cersetor, si cliar nu aparea ca fiind cel mai curat om din lume, asta nu ii pata deloc farmecul. Toate celelalte fete din base sustineau aceasta idee. David il prinsese de antebrat pe Zac si il scosese afara din local.

- Zac, trebuie sa te trezesti!

- Eu trebuie sa ma trezesc? Tu esti ala care doarme, David!!! Localul ala e plin de Horusi iar tu stai aici si imi faci morala?

El era idiot in general, dar acum incepea sa treaca peste orice limita.

- Aceia nu sunt Horusi, Zac! Bataia s-a terminat. A avut loc ieri iar noi, cu mult efort, am castigat.

Acum parea a se mai calma putin. Nu era calm 100%, dar tot era ceva.

- Am castigat? Pai cum asa?

- Am castigat pentru ca Ten, in loc de a ne tine piept, se ocupa cu rapirea Lisei fix de sub nasul nostru.

Atunci Zac facu ceva total neasteptat, mai exact, incepuse sa zambeasca.

- Ce fraier mai e si Ten asta, chiar credea ca are vreo sansa de o rapi pe Lisa fix de sub ochii nostri?

Daca nu l-ar fi cunoscut de atata timp, acum probabil ar fi avut nasul rupt in cinci zone difeite.

- Nu doar ca a incercat dar a si reusit! A rapit-o pe Lisa iar noi acum asteptam ajutoarele!

Pe fata lui Zac se citisera doua reactii consecutive. Prima, cea confuza, insemna "Ma ce mama dracu spune asta aici? Iar a doua cu "Area dreptate, ieri seara chiar am chemat ajutoare".

- Inseamna ca putin creier tot mai ai, spusese David cand fusese sigur ca Zac era constiente de pozitia in care se afla

- Sa vezi ce o s-o pateasca Ten. Stia ca nu are cum sa ne opreasca asa ca o ia pe Lisa captiva? Asta e joc murdar.

Asa ametit cum era, avea un punct de vedere corect, Lisa nu trebuia sa fie parte din asta si totusi, acum era prizoniera unui Horus nebun ce o tine-a ascunsa cine stie prin ce cladire parasita din afara orasului.

- Zac, asculta-ma. Tu, Brook si Gale trebuie sa mergeti sa paziti casa Lisei. Mama sa e acolo si avem motive intemeiate sa credem ca Horusii ar putea incerca sa o rapeasca si pe ea iar noi nu putem lasa ca asta sa se intample. Eu impreuna cu Iva si Ty trebuie sa ne odihnim pentru a fi pregatiti de cautare cand au sa ajunga ajutoarele.

- Merg sa ii iau pe ceilalti, ne vedem aici la 6, de acord?

David se uitase rapid pentru a vedea ca e ceasul. Era ora 12, deci 6 ore de odihna era mai mult decat deajuns pentru a-si umple bateriile. De fiecare data cand se uita la ceasul de pe mana sa isi aducea amintea de dragul lui prieten, Verga, ce i-l oferi cadou pentru sprijinul sau in timp ce autorul scria capodopera "I Malavoglia".

- De acord, ne vedem la 6.

Zac ii facu un semn din cap si pleca in adunarea trupei pentru a porni spre casa Lisei in timp ce David in spatele lui pleca sa isi adune propria trupa pentru a-si umple bateriile. Mai erau 3 zile pana la eclipsa, iar ei inca nu o gasisera pe Lisa. Speranta statea acum doar in ajutorul ce era pe drum spre PayTown.

Inainte sa intre in local, David se oprise pentru cateva secunde, uitandu-se cu nostalgie la cladirea ce nu cu mult timp in urma era doar un loc in care venea cu prietenii sai pentru a se relaxa si nu pentru a face planuri pentru un posibil razboi.

"Daca scap cu viata din lupta asta, voi veni aici de dragul vremurilor trecute si voi bea un milkshake drept rasplata", isi spuse baiatul dupa care intra in local, nedorind sa mai piarda nicio secunda.