Dragoste demonică

Capitolul 18

Coborand din masina, Lisa ii multumea lui Dumnezeu ca inventase minele, pentru ca altfel mai mult ca sigur ar fi cazut in vreo prapastia impreuna cu Chic. Acum avea cateva dubii in legatura cu "Multumitul lui Dumnezeu" pentru lucruri,adica intr-un fel sau altul ea ar fi luptat impotriva lui, deci ar mai fi trebuit sa ii multumeasca? Incerca sa se focuseze pe altceva, nestiind cum boala de ii vin numai intrebari de genul in cap? Nu se putea intreba daca cumva si-a facut ghiozdanul inainte sa vina la scoala? si evident ca raspunsul era negativ, numai la ghiozdan nu ii statuse gandul. Analizand situatia, ajunsese la concluzia ca nu avea rost sa-i spuna lui Chic sa mearga sa i-l aduca, deoarece ar fi pierdut jumate din zi pe drum, asa ca decisese ca azi sa fie in totalitate una dintre fetele populare, nescriind sau citind absolut nimic. (Chiar daca incerca sa para indiferenta, spera din tot sufletul ca profesorii sa nu o ia la intrebari legat de asta pentru ca avea sa ii afecteze media perfecta). Aruncand o privire rapida prin parcarea de la Abraham Lincoln HighSchool, zari Mustang-ul lui David, negru ca noaptea si impunator, furand privirile tuturor elevilor de prin preajma, chiar si ale unor profesori.

- Lisa, ora crezi ca Iva e prin preajma?

Fata era absolut sigura ca era prin preajma, nu doar din cauza masinii lui David, dar parca ajunsese intr-un punct in care era capabila sa le simta prezenta.

- Da Chic, mai mult ca sigur.

In urma raspunsului positiv, obrajii lui Chic prinsesera o culoare mai vioaie. Toata situatia asta ii provoca o durere Lisei deoarece nu il putea vedea pe Chic atat de indragostit de una dintre singurele fiinte pe care nu le-ar fi putut avea vreodata. Adica Iva si Chic? Foarte putin probabil, aproape imposibil, se gandise ea. Nu voia sa il vada suferind, dar nici nu era in stare sa ii povesteasca toata realitate pe care nici ea nu o stia pana acum cateva zile. Avea de gand sa il țină departe de tot ce inseamna razboi intre demoni si toate celelalte lucruri care derivau din asta. Isi dorea sa ii poata povesti pentru ca povestindu-i i-ar putea fi mai usor sa treaca prin toata aceasta situatie, dar asta insemna sa ii puna viata in pericol, iar Lisa chiar nu isi dorea asta. Desi nu avea cum sa nu se gandeasca: "daca voi accepta sa intru in labirint, unde sansele sunt extrem de mari de nu a mai iesi vreodata, cum imi voi putea lua adio de la el, cand el nici nu stie cauza mortii mele sau motivele care stau in spatele acesteia?" Nu ii era usor, existau atat de multe lururi care o tineu pe Lisa in viata Chic, mama sa, David, Zac si Iva..era o hotararea grea dar care intr-un final trebuia lauta. Incercand sa nu se intristeze la asemenea ganduri, lua bratul subtire al lui Chic intr-a-l ei si incepusera sa defileze spre intrarea principala a liceului. Trebuie mentionat faptul ca Chic era imbracat cu aceleasi haine pe care le avusese si ieri, doar ca el spre deosebire de Lisa in dimineata aceea, nu mirosoea a hoit. In timp ce mergeu, Lisa putea observa grupurile de elevi ce le aruncau celor doi priviri suprinse si confuze, altele de superioritate altele de admiratie. Lisei nu ii placea sa fie in centrul atentie, asta pentru ca nici nu mai fusese vreodata, deci nu stia ce inseamna asta dar acum, stiind ca toate acele persoane vorbesc despre ea, se simtea putin mai importanta decat de obicei, si trebuia sa fie sincera, nu era asa rau cum isi imagina, dar nici prea bine nu era. In timp ce incerca sa ignore privirile celor uimiti, simti cum mana lui Chic incepuse sa tremure.

- Chic, ai patit ceva?

- Nu...doar ca nu sunt obisnuit ca atat de multe persoane sa se uite la mine deodata.

Lisa era ceva de genul "Oare care sa fie motivul? Cu siguranta nu e faptul ca mergi la brat cu mine care arat total diferit, asa diferit ca pot bate pariu ca jumate din liceu nu ma recunoaste" dar evident, nu ii putea spune asta.

- Doar incerca sa le ignori, Chic. Nu e ca si cum ceea ce vorbesc despre noi are vreo importanta.

Chic inghiti in sec, facand un semn din cap ce trebua sa insemne un "Voi incerca..."