Postasul

174 13 0
                                    

Trecuse o saptamana lunga de la moartea mamei. Parca mie dor de ea...Sau nu.

-Ce zambesti asa?

-Oh.Buna dimineata Kurumi.

-Ai primit un plic.

-Cand?

-De dimineata.

Am luat plicul si m-am intors cu fata spre ceasul spart de pe perete. Deja 3?! Am rupt plicul fara sa vad ce scrie pe el. Bani?:

"Domnisoara Darren ,aceasta este suma de banipe care o veti primi lunar dupa moartea parintilor dumneavoastra. Suntem informati ca aveti un tutore asa ca nu o sa mergeti la orfelinat. O zi buna va doresc! "

Stai umpic...Cine ar fi zis asta?Eh.. cui ii pasa..

Mi-a luat cateva cutite de la bucatarie si le-am pus in ghiozdanul pentru pestera:

-Unde te duci?

-Vreau sa fiu putin singura.Te superi daca te las singura acasa?

-Nu.E ok.Am sa ma joc cu Lunna.

-Ok.Pa. i-am zambit fals

-Bafta!

Sincera sa fiu chiar vroiam sa stau putin singura.Dar mai mult de atat imi doream sa vad sangele cald curgand pe pielea me alba.Daca as fi ramas in casa cine stie daca Kurumi ar fi intrat peste mine , asa ca am ales sa ma duc la pestera.

Din fericire nu m-a vazut nimeni cand am intrat in padure.Sau asa credeam. Am urcat incet panta. Cred ca am mers in jur de 2 ore pana gura pesterii. Chiar si dupa pasul meu incet tot nu am convins silueta din spatele meu sa se indeparteze. M-am asezat pe patura si mi-am scos jurnalul. Am inceput sa desenez copacul care ii tinea adapost.

Trebuie sa moara.

Am bagat mana in ghiozdan prefacandu-ma ca caut un pix , si cand s-a mai relaxat entitatea , l-am scos si am fugit repede dupa copac. Am infipt rapid cutitul in piept. Era liniste... I-am ridicat usor capul care privea pamantul. Postasul?! Prostanacul asta infect.. L-am tarat in pestera incercand sa nu las urme de sange si l-am pus cat mai departe de intrare. I-am scos cutitul si am inceput sa ii trasez mici ,dar apasate linii pe maini .Am urcat la gat , desenand diverse simboluri. I-am accentuat apoi zambetul dupa care i-am taiat pleoapele. Am aruncat cutitul si m-am dus inapoi la gura pesterii si am scos din ghiozdan o mica particica de funie ramasa. L-am legat de maini si apoi de tavanul pesterii. Mi-am adunat lucrurile si am inceput sa cobor spre oras amintindu-mi cum la 12 ani imi aruncase un cutit in picior. Cica din greseala..

Sange ReceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum