Sange Rece

Evenimentul neasteptat

Nu doar atunci se purtau asa cu mine. Si acum la 16 ani se comporta la fel. Doar ca nu ma mai tortureaza fizic.
E dimineata.Razele de soare ma trezesc ca intodeauna fara chef de viata. Ma imbrac cu unul dintre tricourile mele preferate largi , niste colanti negrii si cobor la bucatarie. Mama isi terminase deja cafeaua. Tata era plecat in strainatate cu munca. Fiind vara nu ma baga in seama asa ca nu aveam probleme. As putea sa merg cu prietenii la film sau prin padurile muntoase de langa oras, dar imi lipseste ceva esential si anume prietenii.
-----------------------------×---------------------------
A venit posta. Stiu asta pentru ca postasu se impiedica mereu de scara si da cu capul in usa. De cand eram mica deschid usa si rad de el ,iar el imi raspunde cu o palma ,iar apoi imi arunca scrisorile in fata.
Mi-am pus apa la fiert si am asteptat ca mama sa-mi zica ce vesti a primit de la tata, dar nu se mai dezlipea de scrisoare. M-am apropiat de ea si am incercat sa o citesc dar a inchis-o in fata mea si s-a dus sa o incuie in sertarul cu documentele familiei. Eu am plecat nepasatoare spre una dintre pesteriile din zona. Bine, pentru mine nu e doar o pestera. E locul unde imi vine inspiratia sa desenez si locul in care pot sa ma relaxez. Trebuie doar sa urmez cursul apei ce desparte orasul in doua si sa urc pe o panta ceva mai abrupta. Umbra copaciilor raspandea o lumina cafenie care devenea din ce in ce mai deschisa. Ajunsesem la gura pesterii. Cand am plecat de acasa mi-am luat intr-un ghiozdan un creion, un pix si un caiet pe care desenam si scriam tot ce gandeam. Pot sa zic ca era chiar un jurnal...da...un jurnal..
Am inceput sa scriu:
Nu inteleg.Mama nu a ascuns niciodata o scrisoare de la tata de mine, ba chiar nu ii pasa daca vad ceea ce scrie. Am apucat sa vad doar o suma de 1200 de dolari.Probabil i-a trimis mamei bani.Totusi de obicei trimite mai mult.Cred ca am sa-i i-au cheia sa vad cu ochii mei.Acum nu trebuie sa-mi fac griji legat de parinti.Putin imi pasa de ei.
Am inchis jurnalul si m-am mai plimbat pe langa pestera cam o ora, iar apoi am plecat spre oras. Voiam sa ajung cat mai repede sa citesc scrisoarea. Aveam un plan legat de cum sa-i atrag atentia. M-am gandit sa...Gandurile mi-au fost sterse cand am auzit un tipat. Am fugit cat de repede am putut. Un accident se produse in fata casei mele. Nu ca ar fi primul. M-am uitat la victima. Nu mi-am dat seama de la inceput cine e..dar cand am auzit-o vorbind..
-Acum te bucuri ca am sa mor nu?a spus mama cu acelasi zambet pe care il avea si in noaptea in care mi-a scos ochiul.
Nu am stiut cum sa reactionez. Am ramas impietrita uitandu-ma la ea. Nu-mi venea sa cred. Chiar era ea?! Sau constiinta mea isi dorea sa fie ea?Si sincer chiar ma bucuram ca scap de unul din ei . Dar alt gand ma macina :Cum ar reactiona tata? Am sa raman sa impart casa cu un monstru? Daca ar afla sigur m-ar omora.
-Stii Yuno?Eu am vrut sa te omor de la nastere...dar m-am gandit ca n-as mai avea cu cine sa ma joc.Ca atunci la 10..
S-a lasat o liniste intensa dupa care am realizat ca a decedat. Sincer dupa ce s-a purtat cum s-a purtat cu mine simt ca merita asta.Dar totusi..s-a intamplat mult prea rapid si in plus..ce am sa fac in privinta tatei..