Acasa..

115 7 0
                                    

Ora 3 a.m. Am strans cutitele si cu ajutorul dat de Kurumi am acoperit din nou intrarea. Vroiam sa ajungem acasa neobservate asa ca am plecat imediat dupa ce am strans tot si am sters orice urma. Drumul prin padure l-am parcurs fara probleme,dar cand am vrut sa intram in oras ne-am adus aminte ca in seara asta este circul in oras. Nu puteam sa stam in pestera inca o zi asa ca am ocolit orasul si am iesit intr-o zona mai libera. Casele din cartierul in care intrasem erau ca si parasite. Am observat prin unele curti si cateva cadavre. Imi aduc aminte cand vorbeau parintii despre cartierul asta. Spuneau ca oamenii au fost omorati pentru ca erau niste criminali.Spiritul s-a oprit.

-Aici am murit si eu. a spus holbandu-se la o casa cu acoperisul cazut.

Am incercat sa-l ignoram si sa continuam drumul:

-Deci pe unde o luam acum? a intrebat Kurumi

-Ar trebui sa ne gadim logic. Noi am venit prin padure din spre apus si ne-am luat ca reper copacul urias nu? (Copacul urias este copacul cel mai inalt din padure.Se observa de la 10 km)

-Da.Si tu ai casa in dreptul copacului.

-Exact.Deci dupa ce ajungem in dreptul copacului nu mai avem nici o problema.Toate persoanele din oras sunt la circ .

Kurumi a dat din cap ca a inteles si am continuat drumul fara probleme. Am intrat pe usa din fata.Daca tot nu era nimeni in jur macar odata sa nu mai ocolesc toata casa.Kurumi s-a aruncat pe canapea si spiritul s-a dus la biroul mamei. L-am urmarit sa vad ce cauta si am observat ca sr uita in biblioteca asa ca am plecatvin camera mea. Mi-am pus castile si m-am intins pe spate holbandu-ma la tavan. Dupa o ora de gandire , mi-am luat jurnalul si am inceput sa scriu.

Oare daca ar fi trait parintii as mai fi avut atata libertate? As mai fi fost fericita? As mai fi trait? Nu cred.. Nu ma bucur ca am ramas singura atat de repede ,dar nici nu ma supara gandul.

Am inchis jurnalul si l-am pus sub pat ,iar apoi am adormit.

Sange ReceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum