Plimbarea

205 15 0
                                    

Ne-am asezat la intrarea in pestera pentru ca nu vroiam sa o sperii cu cadavrul mamei:

-Ce miroase asa?

-E o caprioara moarta deasupra pesterii.Nu cred ca vrei sa o vezi. am incercat sa-i zambesc eu.

-Mersi ca mi-ai zis.Ma simt destul de nasol sa vad animalele nevinovate ucise..

-Adica pe oamenii care merita nu te-ai speria?

-Cred ca mi s-ar face greata.Si totusi sunt si eu oameni.

-Ok..Eu ma culc daca tot trebuie sa stam toata ziua aici.

Ne-am intins amandoua pe patura pufoasa si am adormit. Cand m-am trezit Kurumi inca dormea asa ca am avut timp sa scriu in jurnal:

Nici nu stiu de unde sa incep. Aseara am fost rapita si dusa in fabrica de la marginea padurii. Fabrica de papusi. Acolo ,mergand pe holuri in incercarea de a scapa am auzit niste suspine. Am ascultat la usa si mi-am dat seama ca niste psychopati care violau o fata de varsta cu mine. Am salvat-o si acum suntem prietene. Acum sunt la pestera. Am avut timp sa scriu pentru ca ea doarme. Mi-e frica sa nu o omor daca voi fi nervoasa.

Cred ca se trezeste..

-Ai dormit bine? i-am zambit larg

-Ummm..Da..

-Somnoroaso.

-Ciufulito!Ummm..Cand plecam la tine?

-Mai asteptam inca 5 ore.

-Prea mult..

-Atunci hai sa irosim timpul plimbandu-ne prin padure.

-Ok. a incercat sa-mi zambeasca.

Am coborat cativa pasi in jos pe rau. Kurumi aduna flori de toate felurile si culorile in timp ce eu ma feream de lumina solara. Apa curata curgea repede spre oras:

-O nu!a spus Kurumi dezamagita

-Ce s-a intamplat?

-Mi-am scapat buchetul in rau. Vroiam sa fac cate o coronita pentru amanoua.

-Ce dragut..Nu-i nimic. Te ajut eu sa culegi altele.

-Mersi. mi-a spus ea cu zambetul ei cald

Am adunat flori vreo doua ore prostindu-ne pe malul raului. Kurumi era singura perosana care m-a acceptat. De fiecare data cand mai adauga o floare la coronita se uita la mine si zambea. Nu cred ca as putea sau as fi putut fi atat de vesela in viata mea.

Sange ReceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum