Persoane Normale

100 8 0
                                    

Lumina imbecila. Ca de obicei sunt trezita de razele puternice solare. M-am sucit in partea opusa soarelui ca sa ma culc la loc,dar l-am observat pe spirit in camera mea:

-Ce faci cu jurnalul meu? am incercst eu sa tip

-Il citesc. a zis el linistit

M-am trezit din pat si i-am smuls jurnalul din mana, apoi m-am dus spre biroul mamei si l-am incuiat in sertaru in care acum 2-3 saptamani gasisem scrisoarea despre moartea tatalui meu. Am plecat linistita la bucatarie si mi-am pus cheia in buzunarul pijamalei. N-am gasit-o pe Kurumi in casa asa ca am pus apa la fiert. Am realizat ca nu mai aveam nimic in frigider asa ca m-am dus sa ma imbrac si am plecat pana la supermarket cu banii primiti prin posta. Am luat niste carne , legume , chipsuri si inghetata. M-am intors in momentul in care apa a inceput sa fiarba. Kurumi a intrat in casa:

-Unde ai dormit?

-In cort. De ce? a zis ea somnoroasa.

-Pai te lasasem pe canapea.

-In orice caz..Unde ai fost?

-Sa iau de mancare.

-Ok..

Am turnat apa peste cafeaua din cani si am luat o punga de chipsuri. Le-am pus pe masa din sufragerie si am aprins TV-ul. Kurumi s-a asezat langa mine si a inceput sa-si bea cafeaua:

-Imi lipseste Lunna..

-Lunna!

-Ce e?

-Am uitat complet de ea.

Am fugit afara si am luat usor sacul in care sedea acum doar trupul ei. Am scos-o usor si am pus-o pe iarba. M-am dus la subsol si am luat lopata. Am luat furtunul si am udat putin locul pe care l-am ales apoi am sapat o groapa cam de jumatate de metru. Am pus-o in tacere in groapa si am acoperit-o. M-am dus apoi sa i-au o bucata de lemn pe care am luat-o la mine in camera. Am scris cat de frumos am putut:

Lunna
N-am sa te uit niciodata.

Am coborat inapoi si am infipt lemnul in pamant.M-am asezat si m-am holbat la lemn vreo jumatate de ora , apoi a venit Kurumi:

-Imi pare rau..

-Si mie...

Sange ReceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum